Cărțile rare sunt puține

Prin acest pleonasm din titlu am putea defini înțelegerea, felul în care reușim să pricepem ce se-ntâmplă în lume: apar cărți rare, puține la număr este adevărat și tot la fel de adevărat este că sunt scumpe având în vedere dimensiunile și grafica deosebită, sunt ieftine de fapt pentru ceea ce îți transmit, ceva rar.

Suntem obișnuiți cu ideea că avem biblioteci destul de goale în care încape liniștit orice colecție, cum mai nou se pun în tipar, ori Cartea Roșie vine și rupe bariera înălțimii, a greutății, a valorii, este ceea ce însuși Jung scria:

”ANII ÎN CARE M-AM OCUPAT DE IMAGINILE INTERIOARE

au constituit perioada cea mai importantă a vieții mele,

în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale.

Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat

sunt doar niște completări și lămuriri. Întreaga mea activitate

ulterioară a constat în a elabora ceea ce țâșnise în acei ani

din inconștient și mai întâi mă inundase, mă copleșise.

A fost materia primordială pentru opera unei vieți.”

C.G. JUNG, 1957

Apariția acestei cărți este o premieră, având în vedere felul ei ezoteric și exclusivist. Moștenitorii legali ai operei lui C.G. Jung au amânat 50 de ani apariția acestei cărți.

Cartea a stat la conservare în tot acest timp, la frigider ar spune mulți dintre noi. Scopul precis al acestei amânări ar putea fi pus pe seama unei proaste interpretări, așa cum s-a întâmplat cu opera lui Schopenhauer și mai ales cu cea a lui Nietzsche. Dar măsura în care putem judeca acum lucrurile este întrecută de măsura cărții, este gigantică; jumătate din volum (ne referim la cel apărut în traducerea în limba română), este ocupat de fotocopierea -aproape perfectă, a manuscrisului. Trebuie precizat că manuscrisul final (au fost multe ciorne înainte) este redactat într-o caligrafie gotică superbă, iar când apar și desenele se poate spune că o lume dispare pentru ca o altă lume să apară.


În final merită precizat că această labirintică creație nu poate fi citită în diagonală fără a-l avea pe Svedenborg la degetul mic și pe Blake la ochiul mic. Scriu asta pentru cei ce au nevoie de busole, dar deosebită ar rămâne afinitatea către Orient, către India și către ceea ce se numește azi cu o mare ușurință: transcedental, termen pe care Mihai Eminescu îl cunoștea deja, iar B.P. Hașdeu îl chiar aplica.


Am renunțat demult să cred că ceea ce trebuia spus sau scris este în declin și că felul în care cunoașterea merge înainte se datorează tehnologiei. Această carte este dovada că mergem prea repede înainte și izbim cu trufie jaloanele care ar trebui să ne facă să le ocolim sau chiar să ne întoarcem.