Mijlocul unui vis

http://www.colourlovers.com/print/blog/2009/06/12/vintage-color-design-circus-posters

Theodor Adorno - Minima Moralia

♜ Dacă te trezești în mijlocul unui vis, chiar de-ar fi coșmar, te simți dezamăgit, de parcă ai fi fost frustrat de partea lui cea mai bună. Visele fericite și împlinite sunt la fel de puține ca și, vorba lui Schubert, muzica veselă. Chiar și visul cel mai frumos își poartă ca un stigmat diferența de realitate, conștiința că nu ne procură decât simple iluzii. Iată de ce visurile cele mai frumoase sunt ca și fisurate. Această experiență a fost inegalabil fixată în descripția teatrului natural din Oklahoma în America lui Kafka.

Theodor Adorno, Minima Moralia, Grup EditoriaL Art, 2007, pag.129

Franz Kafka - America

♖ Karl văzu la un colț de stradă un afiș cu următorul anunț:
"Pe hipodromul din Clayton se angajează personal pentru teatrul din Oklahoma, azi de la ora șase dimineața până la miezul nopții!
Marele teatru din Oklahoma vă așteaptă!
Vă așteaptă doar azi, doar o dată!
Cine pierde ocazia acuma o pierde pentru totdeauna!
Cine se gândește la viitorul său, este omul potrivit!
Oricine este binevenit!
Cine vrea să fie artist să se prezinte!
Noi suntem teatrul care are nevoie de oricine, fiecare la locul lui!
Felicitări, pe această cale, celor care ne aleg!
Dar grăbiți-vă, pentru a ajunge la rând până la miezul nopții!
La ora douăsprezece totul se închide și nu se mai deschide!
Să fie blestemat cel care nu crede!
Către Clayton!"

Stăteau mulți oameni în fața panoului, dar se părea că nu existau prea mulți doritori să-și încerce norocul. Erau atât de multe afișe la tot pasul, încât nimeni nu le mai dădea crezare. Iar acest afiș părea și mai puțin demn de încredere decât erau afișele în general. În primul rând avea un mare cusur: nu scria nimic de plată. Dacă aceasta ar fi demnă de a fi menționată, pe afiș ar fi trebuit neapărat să fie scris cât li se plătea artiștilor; aceasta ar fi fost cea mai ispititoare parte. Oamenii nu se dădeau în vânt să devină artiști, dar toți voiau să-și câștige traiul. Pentru Karl acest afiș era o mare ispită. "Oricine este binevenit", scria acolo. Oricine, deci și Karl. Tot ceea ce făcuse până acum era uitat, nimeni nu îi mai reproșa nimic. Putea să solicite o slujbă care nu avea nimic înjositor, invitația se adresa tuturor în mod public! Și tot public se făcuse promisiunea că îl vor angaja și pe el.

Franz Kafka, America, ed. Univers, 2003, pag.203