Un mărunt om de afaceri, după o scurtă vacanţă în Europa, se gândi prosteşte să-şi trimită o telegramă. Pe vremea aceea telegrama făcea cel puţin şapte zile şi ce se gândi; să o trimită înainte de plecare ca el să ajungă înaintea ei.
În timp totul trecu repede şi după vreo două săptămâni de la ultima lui zi de vacanţă, apare şi uscata lui de secretară cu telegrama şi cu un zâmbet prostesc ce părea a-i spune: "Văd că v-aţi făcut prieteni în Europa"!
Omul pierdut în amănuntele unei mari afaceri îşi dădu seama de prosteasca glumă ce şi-o făcuse şi rupse repede telegrama (avea sens să o citească?).
Mai trecu o săptămână şi întârziind la lucru, nu îşi dădu seama seama că pe masă îl aşteaptă o telegramă, dar atunci sună telefonul şi dorind să noteze ceva, văzu totuşi telegrama, o strecură repede în buzunarul de la piept, şi cu capul aplecat spre dreapta ţinând telefonul într-o aprigă apăsare pe umăr îşi notă tremurat nişte date. A doua zi îşi aminti de telegramă, dar schimbase haina; tocmai o lăsase la spălatorie.
Mai trecu o săptămână şi uitase de incident, afacerile mergeau prost, bursa oscila! Se foia pe scaun şi la un moment dat se sculă şi plecă la un coleg de afaceri ce avea biroul pe acelaşi palier; discută! La întoarcere: hopa, pe masă o telegramă, o întoarse mirat, o aşeză din nou pe masă, încet de parcă era fragilă şi urlă după secretară! Aceasta cu două viteze de mers ( încet şi deloc ) apăru cu zâmbetul pe faţă (ce merita împuşcat, nu secretara ci zâmbetul), apoi care răsuflă şi se bosumflă; "Eu nu ştiu de nici o telegramă, nu eu am pus-o pe masă!"
Sări cu ciudă spre masă şi o căută printre hârtii ca să i-o arate. Pe hol cineva deschise brusc uşa şi strigă ceva, (geamul fiind ridicat) căteva hârti zburară pe geam. Telegrama n-au mai găsit-o!
