Dansul Casandrei

http://creoflick.net/creo/Artworks-by-Kassandra-524

Euripide, Troienele
[...]
„Din cort țîșnește Kasandra, dansînd violent. Ea poartă însemnele unei preotese a lui Appolon: crengi de dafin, panglici de lînă și, atîrnată la brîu, cheia templului. Închipuindu-și că ia parte la propria nuntă, ține în mîini torțe aprinse, pe care le agită.
 

Kasandra

Strofă
          Sus flacăra, sus! arat-o, ad-o!
          Iată, iată
          cum venerez lăcașul acesta divin;
          îl luminez cu văpăile torțelor.
          O rege Hymenaios!
          Fericit este mirele,
          fericită și eu, mireasa
          făgăduită să intru în patul regesc
          al lui Agamemnon!
          Hymen, o rege Hymenaios!
          Mamă, tu plîngi și suspini mereu
          pentru moartea părintelui meu
          și pentru patria noastră iubită.
          Dar iată chiar eu, la nunta mea,
          înălț vîlvătăile torțelor
          ce pîlpîie și strălucesc
          întru cinstirea ta, o Hymenaios,
          întru cinstirea ta, o Hekate,
          cum e-ndătinat să ardă lumina
          la cununia fecioarelor.

Antistrofă
          Saltă piciorul în aer, pornește, stîrnește dansul,
          euhan! euhoi!
          ca-n zilele preafericite
          ale lui Priamos, tatăl nostru.
          Dansul e sacru ; condu-l tu însuți,
          Phoibos, -prin curtea- templului tău, pe sub dafini,
          pentru a ta preoteasă.
          Hymen, O Hymen, Hymenaios!
          Nu fi mîhnită, mamă, prinde-te-n joc,          
          apleacă-te și răsucește-te,
          potrivește-ți cu mine pașii!
          Cîntați ≪Hymenaios, oh!≫,
          întîmpinați mireasa cu imne
          și chicote de bucurie!
          Haideți, fecioare troiene,
          purtînd minunate veșminte,
          cîntați-l pe soțul meu,
          pe cel hărăzit așternutului nunții mele!

Corifeul

Fiica ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești?
Altfel ajunge, dănțuind în tabăra dușmană.” *
[...]

***

Cetatea a căzut, focul o mistuie, printre ruine încă mai vezi oameni ce cotrobăie. O mare de corturi adăpostesc supraviețuitorii. Din când în când apare trimisul învingătorilor ca să-i anunțe ce vor face. Cei de sânge regal sunt împărțiți între căpeteniile ahee. Casandra va trece Egeea în barca lui Agamemnon, a devenit deja sclava lui personală. Casandra este preoteasa lui Phoibos (Apollo), are darul divinației, al prorocirii clare. Acum în dansul ei îl pomenește pe Hymen sau Hymenaios, fiul lui Dionysos și al Aphroditei, zeul căsătoriei și personificarea sărbătorii nunții. Acest zeu este invocat cu prilejul nunții de alaiul ce însoțea mireasa de la altarul vetrei părintești la altarul domestic al soțului. Imnul cântat se numea hymeneu.

În teatru, Hecuba (Hekabe) -mama, o vede pe Casandra ca o menadă (cuvânt derivat de la verbul maino- a înnebuni, a delira). Tot acest joc de cuvinte își are izvorul tot de la Apollo, care dăruindu-i Casandrei acest dar unic al divinației a dorit-o. Casandra a dorit să rămână castă și Zeul i-a întărit darul, astfel încât adevărurile ei să fie atât de puternice încât să nu o creadă nimeni. Astfel, ratându-și dragostea, Casandra visează să se mărite și se comportă asemeni unei bacante din alaiul lui Bacchus (Bakchos). Însăși numele zeului invocat are pentru noi o rezonanță clară a fecioriei ei.

Casandra dansează cu torțele în mână, ele trebuie să stea vertical în timpul dansului, altfel blasfemia poate cuprinde gestul ei. Dansul este sacru, Casandra este purtătoarea sacrului, are cheia templului și darul apolinic. Dar în același timp se comportă ca o bacantă al lui Dionysos și-l cheamă pe zeul fiul al Aphroditei. Casandra atinge extazul și vede viitorul, recită viitorul. Nu poate să fie crezută nici acum, verbul ei sare anii, chiar zece și mai mulți, astfel că învingătorii de azi sunt învinșii de mâine. Mai mult, o invocă și pe Hekate, zeița triformis, cea care deține magia neagră, cea care mânuiește torța.

Mai târziu cu câteva zile, Agamemnon o târâie spre corabie, ea privește deja un om mort. Când ajunge la Mycenae (Mycene) soața lui, Klytaimnestra (Clitemnestra) aruncă un năvod asupra lui în timp ce făcea baie. Apoi, în trupul amestecat în funii înfinge cuțite lungi împreună cu Egist, vărul lui Agamemnon, amantul Klytaimnestrei. Tot puțin mai târziu, este ucisă și Casandra, care nevăzând nimic nu poate fi martor ostil. Numai că pe Casandra o credeau grecii și chiar nu puneau la îndoială nimic din spusele ei, ori în cazul de față numai moartea o putea face să tacă, ceea ce nici zeii nu reușiseră.

Mă mai întorc o clipă la dansul ei, la rotirea flăcărilor ce stăteau în picioare în mâinile ei, la cheia ce bătea pe pântecele ei asemeni unei inimi. A unei inimi de copil.

________________________
*Euripide, Teatru complet, Gunivas, 2005, pag.968-969, notele 133-140, pag.1240.