Te urci pe casă pentru a vedea lumea, este de fapt orașul în care trăiești; în jurul tău, în preajma furtunii norii se adună. Spre soare apune, din cauza luminii calde, norii par uimiți. În spate, din est, norii vin cuceritori. Meteorologii numesc asemenea poziții ca fiind fronturi atmosferice. Întâlnirea lor naște scântei. Eu n-am mai apucat să fiu martor acestor opoziții.
Minunat ai scris.
RăspundețiȘtergereDar de unde se termină norii începe cerul liniștit și impasibil...
Pozele sunt făcute de tine? A doua îmi place foarte mult, pot să o preiau?
Imaginile fără adresă (sau legendă) îmi aparțin.
RăspundețiȘtergerePoți să le preiei pe amândouă! :)
imi plac furtunile,imi place si prima fotografie..
RăspundețiȘtergerepandhora
RăspundețiȘtergereTe gândești de fapt că era vorba de acelaşi cer în acelaşi minut?!
Într-o parte ceva, în cealaltă, altceva, poate chiar opusul. Ca mintea unui om. :)
adica excitatie si inhibitie? patologie excitatorie sau inhibitorie? deci, nuante....asa si cerul....are nuante....
RăspundețiȘtergere