Marele Grădinar a fost luat prin surprindere.
Deja s-au ridicat voci împotriva lui și dând din colț în colț, îmbrâncit din cot în cot a ajuns în fața împăratului. Un paj, a adus o tavă de argint pe care, puse una peste alta, erau trei imagini vorbitor-cântătoare.
Când împăratul a luat prima imagine în mână, un murmur slab inundă sala.
O respirație grea, astupată, încercă să spună ceva.
Mâna împăratului tremură.
Când a luat cea de-a doua imagine, lucrurile s-au petrecut la fel și zgomotul unei atingeri traversă auzul celor prezenți.
La cea de-a treia imagine, se auzi clar, vocea tandră a florii:
„Norii sunt de vină!”
Se auzi apoi un cântec de leagăn.
Ştia împăratul să audă cu ochii?
RăspundețiȘtergereÎntreabă o floare căreia i se pare că uneori avem văzul smuls. Şi auzul.
Împăratul nici măcar nu știa ce-i gheața și pentru asta merită să copiem un fragment ajutător.
RăspundețiȘtergereSei Shonagon ce-ar fi scris in acest caz?
RăspundețiȘtergereDoamna M vrea să mă surprindă și trebuie să accept că a reușit.
RăspundețiȘtergereTrebuia pomenit cel mai dibaci poet al epocii Heian, doar și atunci (în acel timp) a existat o Doamnă M (Murasaki Shikibu).
Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să-mi iau puțin avânt.
avant sa fie atunci :))
RăspundețiȘtergere