Sentimentul acela pe care ți-l dă o floare veștejită este comun, este prin simpla înțelegere că planta și-a îndeplinit rolul, cel frumos, estetic, și cel vegetal, întorcându-se în teluric. Este păcat să ții flori trecute, aspectul ce ține de ikebana este un alt subiect.
În virtutea unei atingeri lăsăm ca faptele să se deruleze, aș fi vrut să salvez florile punându-le la căldură, în vaza mea. Mentalitatea salvării; să găsești ceva și protejându-l să crezi că ai împlinit un scop.
Scopul observării, deus otiotus, abandonul intervenției în favoarea celebrării divinației, a faptului că prezicerea a fost corectă. Așa este, a doilea val de frig și ninsoare n-a fost ca primul. Acum parcă natura se răzbună, lipsește poezia, fantomaticul alb ce acoperă totul, pământul se vede, negrul se vede.
Ninge fără scop, este existența noastră, este repaosul neavenit, nechemat.
Stăm în casă și privim cum moare primăvara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc