“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
O floare de un roşu cardinal; însuşi cuvântul "floare" e unul suav şi poetic prin excelenţă, însă perisabil. Lumea germinativă a florii va avea întotdeauna unitatea corolei şi forma petalelor ei.
RăspundețiȘtergereVersul se naşte când are încredere în ceva.
Versul este o măsură conștientă a visului, întocmai ca rădăcinile unei ecuații. Cu cât gradul -ecuației, este mai mare, cu atât șansa de a găsi o rădăcină irațională crește.
RăspundețiȘtergereNumai că pasul versului arată și altceva, de aceea matematica, venind repede din spate, a enunțat și existența rădăcinilor imaginare.
P.S.
Pentru că Nichita Stănescu apare în manualele de liceu, tot atunci, în ultima clasă, elevii îl cunosc pe imaginarul radical din minus unu.