Singularitate - Solaris - arta de a scrie

≪Întrebare: Copacii și alte plante pe care le-ai observat aveau frunze?
Răspunsul lui Berton: Nu. Viziunea mea avea doar forma generală a unei grădini, era un model al ei. Da! Model. Așa arăta. Un model, dar cred că de mărime naturală. După câteva clipe a început să crape și să se frângă, iar prin fisurile negre ca smoala a erupt o mâzgă care se închega treptat. Totul a dat în clocot, s-a apropiat de spumă și nimic n-am mai văzut în afara ei.

M-am pomenit împresurat de ceața năpădită de pretutindeni. Am mărit turația și am urcat la 300 de metri.

Întrebare: Ești pe deplin sigur că ceea ce ai văzut amintea o grădină și nu altceva?

Răspunsul lui Berton: Da. Deoarece am sesizat diverse amănunte; îmi amintesc, de pildă, că într-un loc stăteau înșirate niște obiecte ciudate. Mai târziu mi-a trecut prin cap că ar fi putut să fie o stupină.

Întrebare:Nu-i așa că abia mai târziu ți-a trecut prin cap și nu chiar în acea clipă?
Răspunsul lui Berton: Nu. Toate aceste obiecte erau ca din ghips și am remarcat și alte lucruri.≫

[...]

Stanilaw Lem, Solaris, Savas Press, 1993, pag.93-94.