Decemviri un DNA antic ce privea puterea aleșilor și a conducătorilor

http://www.mediahex.com/Decemviri

Echilibrul subțire dintre cei bogați și puțini, și cei mulți și săraci s-a rupt de multe ori în antichitatea romană. Odată revoltele izbucnite, ele nu se stingeau decât cu o nouă reformă, în justiție, în armată sau agrară.

„În anul 302 ab U.c. [451 î.e.n.] s-a ajuns la un acord între plebei și patricieni. În lupta dusă necurmat pînă la jumătatea secolului IV î.e.n. și sub presiunea plebei, patriciatul a admis numirea unei comisii de zece membri pentru alcătuirea legilor (Decemviri legibus scribundis). Această comisie investită cu largi prerogative, compusă din trei patricieni, cei mai influenți și cu vază, a plecat pentru a studia constituțiile grecești. Codificarea legilor a fost încheiată după un an, stabilindu-se așa-zisele legi ale celor zece table. Pentru anul următor s-a ales comisia din zece membri, jumătate patricieni, jumătate plebei, pentru completarea codului de legi cu încă două legi.

Tradiția istorică însă îi înfățișează pe acești decemviri ca pe niște uzurpatori care au inaugurat o cîrmuire tiranică, odioasă, nemulțumind pe toată lumea. Rezultatul ei a fost a doua secesiune a plebei din Roma. Datorită intervenției unor personalități de vază, ca L. Valerius și Horatius Barbatus, și a altor consulari s-a evitat războiul civil și s-a încheiat pacea între taberele adverse; s-au restabilit vechile magistraturi, consulatul și tribunatul, s-au confirmat drepturile plebeilor, intrînd în vigoare legea apelului, jus provocationis, prin care orice cetățean putea face apel la adunarea poporului pentru a se i face dreptate. Legile alcătuite de comisiile decemvirale au căpătat numele de legile celor douăsprezece table, care au fost expuse în Forum. Aceste legi, după înseși expresiile lui Titus Livius, au constituit izvorul principal al dreptului roman public și privat (Fons omnis publici privatique juris, careta a III-a cap. XXXIV). Aceste legi reprezentau o înregistrare scriptică a dreptului consuetudinar.

Legile celor 12 table reflectă aspectele dezvoltării schimbului, arătînd mijloacele de obținere a proprietății (mancipio dare, accipere), cuprinzînd articole în legătură cu succesiunea și cu dreptul creditual, altele referitoare la relațiile dintre membrii familiilor, precum și articole în legătură cu dreptul penal, stabilind o gradație a pedepselor pentru diferite infracțiuni; paralel cu străvechea lege a talionului (talio - răzbunare) se vorbește și de amenzi. Aceste legi mai prevăd o serie de măsuri cu caracter edilitar; în esența lor, ele nu reglementează însă raporturile și îndatoririle politice ale cetățenilor, neprivind principiile fundamentale ale orînduirii statale, ci reflectă numai relațiile din sînul societății romane în faza de tranziție a acestora către sclavagism, relevînd diferențierea cetățenilor pe bază de avere.” *

Să nu uităm că în momentul în care decemviri romani au colindat coloniile grecești din Graecia Magna, ajungând până la Atena, Corint și Sparta și mai departe până în Asia Mică, civilizația antică greacă traversa așa numita perioadă Golden Age, secolul lui Pericle, prin care Atena crea una dintre cele mai mari zestre culturale a umanității.

În conflictul din 15 mai din 451 î.e.n. senatorii fac grevă și nu vor să se mai prezinte la adunări, sperând că orice amânare le va aduce vreun câștig viitor.

Istoricul Titus Livius povestește:

„Cînd decemviri au băgat de seamă că senatorii nu vor să răspundă la chemare, au trimis din nou crainici să-i caute pe la casele lor, și dacă nu vor să vină, să-i silească să plătească amendă. Atunci cînd slujitorii, trecînd pe la casele lor, i-au întrebat pentru ce nu vor să vină la ședințe, unii din membrii familiilor senatoriale au răspuns că aceștia nu se află în localitate, ci sînt plecați din țară. De bună seamă decemvirii ar fi preferat să fie încunoștințați că senatorii se găsesc la casele lor, dar refuză să se supună ordinului dat. De aceea ei poruncesc încă o dată să vină toți, anunțîndu-i că în ziua următoare va avea loc ședința senatului.

A doua zi însă, spre marea mirare a decemvirilor, senatul e în păr, peste orice așteptări. De aceea, poporul a crezut că libertatea a fost din nou trădată de patricieni, deoarece, cu toate că acum decemvirii nu mai făceau uz de puterea lor, fiind simpli cetățeni, deci fără răspundere în stat, totuși senatorii au ascultat de ei, ca și cum ordinul decemvirilor ar fi fost pe temeiul unui drept legal.” **

______________________

* Titus Livius, De la fundarea Romei, nota 55, Cartea a III-a, pag.576, Paul H. Popescu;
** Titus Livius, De la fundarea Romei, Cartea a III-a, XXXVIII, pag.267.