Ploaia a venit pe neaşteptate, vestirea ei a fost anunţată de dimineaţă de nori negri şi plângăreţi care se abţineau să-şi dea drumul. Nimic. Nici măcar vântul. În schimb, la prânz au intrat în isterie odată cu vântul. Norii se ţineau unii de alţii şi dădeau drumul la apă fără contenire. Aţâţaţi de vânt cotrobăiau cu stropii lor pretutindeni, în chip că nu era loc să te ascunzi sub vreo streaşină sau sub vreun copac. În faţa mea mimoza râdea de mama focului şi se învârtea chemând parcă norii în jurul ei. Când un bulgăre de lumină se ivi din cer, ploaia îşi domoli ca prin farmec aversa, când m-am uitat în sus, de fapt norii râdeau şi îşi ştergeau tandrii lacrimile unii la alţii.
:)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
(Norii aceia or fi de vină că Desemona nu-şi mai găseşte batista?)
:)))))))))))))))
Într-un periplu ceresc, norii s-au găsit unii pe alţii şi-au tras un chef straşnic, s-au umplut de râs.
RăspundețiȘtergereLa întrebarea lui Othello, privitoare la batistă, Desdemona, în loc să-i răspundă senină că batista a luat-o vântul şi-a dus-o-n-nori, s-a încurcat căutând-o; de aici sfârşitul tragic. :)
În epoca modernă acest incident ar duce la sfârşitul tragic al ... batistei.
RăspundețiȘtergere:)
Nori s-au umplut de ras voi v-ati umplut de racoare. La noi e teroare de caldura. De doua nopti nu pot dormi.
RăspundețiȘtergereŞi a mai plouat şi azi noapte :)
RăspundețiȘtergereAcum este răcoare!