Studiu - urna funerară ca obiect de artă

http://www.summagallicana.it/lessico/c/Chiusi.htm

Raymond Bloch - Etruscii


"În arta plastică etruscă este bătătoare la ochi atât sărăcia, cît şi calitatea adeseori mediocră a sculpturii basoreliefurilor în piatră: în Grecia, în schimb acestea au avut întotdeauna un mare succes. Artiştilor etrusci le plăcea să lucreze în argilă şi bronz; ei excelau în folosirea acestor materiale, obţinînd rezultate deosebite. Sărăcia Etruriei în marmură nu constituie o explicaţie suficientă pentru ciudata lipsă. Adevăratele cauze se află neîndoielnic mai adînc. Sculptura nu juca acelaşi rol la etrusci ca la greci şi, în ciuda contactelor dintre ei, temperamentul artistic al celor două popoare a rămas foarte deosebit.


Spiritul Greciei antice se defineşte mai ales prin simţul de umanitate şi de măsură. Poezia homerică l-a făcut pe om centrul întregii cugetări, tot aşa cum el era măsura tuturor lucrurilor. Zeii grecilor sînt făcuţi după chipul omului. um se întîmplă de obicei la naşterea civilizaţiilor, sculptura, în tentativa ei de a glorifica pe zei, şi-a ales ca model fundamental corpul uman. Animat de un sentiment profund şi înnăscut pentru frumos, sculptorul grec îşi punea toate puterile sale pentru a reproduce, lucrînd în marmură, corpul omenesc în forma cea mai armonioasă.


Etruscii, cum am văzut, aveau preocupări cu totul diferite. Zeii lor aveau un caracter misterios, tainic; omul era totdeauna pradă mîniei şi a groazei de moarte. Artistul etrusc trebuia să urmeze cărarea dictată de necesităţile sale. Datoria lui era să păstreze o imagine fidelă a celor morţi, care trebuia să perpetueze trăsăturile feţei lor şi, în oarecare măsură, să-i smulgă din împărăţia nopţii. Aceasta este originea portretului etrusc. Începuturile lui au fost modeste. În cazul unei urne canopice de argilă de la Chiusi, primul pas a constat pur şi simplu din aplicarea unei măşti de bronz. Mai tîrziu acoperişul urnei a fost înlocuit cu un cap rudimentar sculptat, în timp ce pe vasul însuşi sînt desenaţi sînii; toarta, printr-o ciudată metamorfoză, reprezintă primitiv braţele. Din această compoziţie hibridă, care ne aminteşte de arta primitivă sau băştinaşă, se trece, în fine, la statuia propriu-zisă."

Raymond Bloch, Etruscii, ed. Ştiinţifică, 1966, pag.153-154