Din inventarul resurselor personale

Toate lucrurile simple sunt eliminate din viaţa omului de societatea modernă, spre exemplu monopolul alcoolului este deţinut de stat, cetăţeanul nu are voie să producă băuturi alcoolice decât în mici cantităţi. Unde se termină micile cantităţi nimeni nu ştie.

Pe vremuri omul îşi făcea singur pâinea, îşi creştea porcul, vita şi găina, era un producător de sine-stătător, presiunea socială se referea strict la valoarea banului, chiar şi impozitele le dădea în natură; cereale, ouă, animale vii. Peste toate cei mai rafinaţi îşi făceau singuri ţuica, băutura tradiţională, sigur că şi berea ar fi mers dar nu este cazul, aşa cum vinul de casă este de preferat în dauna celui din magazin. Oricum o ţuică bună merită a fi făcută mai ales dacă cel care o face posedă şi anumite cunoştinţe limitate de chimie sau fizică.


Faptul că unicul cais din grădină s-a crăcanat de greutatea şi numărul fructelor m-a făcut să le adun, aşa au rezultat zeci de litri de caise zdrobite care în câteva săptămâni au început să se alcoolizeze. Ce era de făcut? Era de făcut o distilare; cu un rezultat de 50 de grade, care mai scade puţin, căci lichidul este cald şi proaspăt şi tare mirositor.


Din inventarul resurselor personale pot scrie că distilarea îmi dă mari satisfacţii, beat fiind de atâta degustat; reuşesc să citesc gradaţiile alcoolmetrului, să opresc sau nu focul, să amestec proporţiile şi în final chiar să scriu.


Libertatea de fapt se câştigă atunci când tu singur faci ceva, ceva pentru tine, ceva ce nu dăunează societăţii (decât marilor producători de alcool), ceva ce te antrenează şi îţi dă o valoare.