Faţa şi reversul

Faţa şi reversul

În jurul vârstei de 22 de ani, între anii 1935 şi 1936, Albert Camus a scris "Faţa şi reversul", un volum de eseuri, de trăiri, de căutări; publicarea sa restrânsă, sigur greoaie, l-a făcut ulterior pe autor să nu mai dorească o altă republicare mai târziu. Ori tocmai că mult mai târziu, volumul a ajuns să coste enorm, cartea ajungea numai la cei privilegiaţi, devenise rară. Atunci scrie o prefaţă personală asupra acestui volum - lucru mai rar, şi îl dă din nou editorilor. Prefaţa are o forţă extraordinară de pătrundere, este de fapt un mesaj către umanitate, unde apare « un argument simplu. "Această carte există deja, dar în foarte puţine exemplare, vîndute scump de librari. De ce să aibă dreptul să-l citească doar cititorii bogaţi ?" Într-adevăr, de ce? »


Avers - revers, faţă-spate, alb-negru - contraste, viaţa.


"Nu poţi iubi viaţa fără să fii deznădăjduit în faţa vieţii" rescria Albert Camus în această prefaţă. Afirmaţia are tâlcul ei şi privind o fotografie din acea vreme, mai precis din anul 1935, îl găsim pe autor pe ruinele de la Tipasa, deasupra arcului unei intrări.

Albert Camus împreună cu prietenii, 1935, Tipasa

Cum ar trebui citit acest volum, sau mai bine scris; la ce vârstă? La 22 sau cu douăzeci de ani mai târziu când autorul l-a rememorat într-o prefaţă. Cum să trăim? La 40 ca la 20 sau invers? Citindu-l vom avea revelaţia unei înţelegeri noi, autentice asupra vieţii?


La 16 ani am citit ceea ce pe vremea mea se numeau Caiete, acum s-au reeditat în forma lor completă şi se numesc Carnete. Nu citisem înainte nimic de Albert Camus, am început cu memoriile sale scurte, un an mai târziu am citit Ciuma. Apoi secvenţial, fără nici o ordine sau îndrumare, tot ceea ce apărea sau găseam la prieteni. N-am făcut nici un inventar dacă am citit totul, dacă a rămas vreo carte editată şi necumpărată, m-am lăsat covârşit încetul cu încetul de un univers existenţial care mi-a îmbrăcat conştiinţa în forma sa sublimă, când probez vreun citat, în mintea mea o idee se reflectă de acesta, când cineva pomeneşte de acest univers existenţial întâmplarea face -şi nu altceva, să am această reflexie, să-mi apară; atât.

Cineva mi-a pomenit de "Faţa şi reversul", am recitit fragmentul pomenit, am restabilit emoţia; ceva mai târziu am întâlnit un baraj (artificial) al unui râu de munte ce tăia transversal albia acestuia stabilind brusc o graniţă dintre două zone, una dinamică, zgomotoasă, tumultoasă, albă şi neliniştită; cealaltă plată, calmă, de culoarea mediului înconjurător, având doar coordonatele unei mişcări circulare. Unde-i faţa, unde-i reversul?


Cazul monedelor este bine ştiut, dar cazul în care un râu să devină brusc şi aşa şi aşa, este mai rar. Întâlnim cascade în amonte şi lacuri în aval, viaţa este poate întocmai ca un râu şi n-am scris eu asta în premieră. De aceea este bine ca în viaţa omului să existe aceste două proprietăţi ale râului; cascada şi lacul.


La Tipasa, Louis Bénisti -prieten intim cu Albert Camus, a sculptat o stelă -asemeni celor antice, a pus-o în faţa munţilor Chenoua şi a scris apăsat cuvintele:

JE COMPRENDS ICI CE QU'ON APPELLE GLOIRE, LE DROIT D'AIMER SANS MESURE.

ALBERT CAMUS

Omul poate că îşi găseşte o glorie personală, o înţelegere în faţa lumii, poate reuşeşte să se reîntregească scriind, citind, visând; Albert Camus i-a dat acestei visări dreptul de-a iubi fără măsură. Traducerea exactă o las pe seama fiecăruia.

« Primăvara, Tipasa e locaşul zeilor, şi zeii vorbesc în soare şi în mirosul de pelin, în marca poleită cu argint, în cerul de un albastru gălbui, în ruinele năpădite de flori şi în lumina care clocoteşte printre grămezile de pietre. În unele ceasuri cîmpia e neagră de soare. Ochii se străduiesc zadarnic să vadă şi altceva decît stropii de lumină şi de culoare ce tremură la marginea genelor. În arşiţa de cuptor, mireasma îmbelşugată a plantelor aromatice îţi zgîrîie gîtlejul şi te înăbuşă. În depărtare se zăreşte dunga neagră a munţilor Chenoua, ce-şi au rădăcinile în dealurile din jurul satului; urnite în ritm greoi şi sigur, spinările lor se pierd treptat în mare. »     Albert Camus, Nuntă la Tipasa.


citatele din:
Albert Camus, Faţa şi reversul, Nunta, Mitul lui Sisisf, Omul revoltat, Vara, ed. Rao,1994