O mare adiere îi trecu prin creier,
purtând cu ea freamăt de crengi,
glasuri de copii, foşnetul paşilor,
şi trecători, zumzetul traficului,
mai puternic, mai slab.
Se cufundă adânc, adânc în pernele
şi în puful somnului, se cufundă adânc în tăcere.
Virginia Woolf, Doamna Dalloway *
În cămăruţa din mintea Lui, micul arhitect trasă prima dată aria, proporţiile acesteia şi o orientă după punctele cardinale şi hotar. Stabili că trebuie ca aceasta să se strecoare între un alun, un prun şi un păr. Totul părea de neînţeles.
Lângă micuţa cămăruţă, în mintea Lui, mai era alta, unde micul scriitor începea marea epopee a prunului, dovedea încă o dată cât de nelipsit este acest pom din viaţa bărbatului, dar lucrul începea să se înghesuie şi scrisul să se oprească, era de neînţeles.
Camera micului constructor nu era mai mare decât a celorlalţi confraţi. Şi aici îl găsim pe ocupant absorbit de volume, de stabilirea înălţimii, aceea care nu va tulbura deloc pomii şi nici alunul, totul să fie într-o armonie, acoperişul să fie mângâiat de prune, pere şi alune. Se opri brusc la corola prunului, nefiind curăţată la timp, aceasta era cea care împiedica săgeata să se ridice, săgeata fiind cea care dă unghiul planelor ce coboară din vârful acoperişului. Dar din nou şi el s-a oprit şi cele gândite păreau de neînţeles.
În timpul nopţii, micul arhitect reluă munca şi în liniştea dată de lună şi stele hotărî că prunul, pentru ca să fie salvat, trebuie mutat în interiorul ariei, adică invers, aria să-l cuprindă şi pe el.
Apoi alunul la dreapta, umed, doritor de umbră, clipind cu frunzele sale zdrobitor de verzi, arboret mlădios iubitor de frumos.
Apoi, la stânga, părul; tare ca piatra, aspru prin coaja sa solzoasă, galben şi în trunchi nu numai în fructe.
Iar prunul, unde este prunul?!
Prunul se va ivi din acoperiş, va fi sărbătoarea, va fi cel care priveşte cerul, va fi cel din interior, va fi cel care dă fructele ce-l vor trezi pe micul poet.
Aşadar, nimeni n-a omorât prunul. Titlul apare deci, ca o retorică, acum se înţelege totul.
*
Virginia Woolf, Doamna Dalloway, ed. Rao, 1997, pag.57.
Textul ca textul, dar imaginile m-au uimit. Oare constructorul chiar a "ocolit" pomişorul? Dragul de el!
RăspundețiȘtergere:)
Frumos.
Însă va trece un timp până când vârful prunului va deveni vizibil prin acoperiş. Şi până atunci, pentru toţi care vor privi din afară, nu vor exista decât alunul şi părul de pe margine. Iar tu vei fi un hoţ de tine însuţi, cu doar doi copaci, spre deosebire de restul caselor.
RăspundețiȘtergereM-am speriat puţin când am citit micul arhitect. Dar e mai bine aşa, cei mici realizează lucruri mari...
Blue Freedom
RăspundețiȘtergereSperăm ca prunul să trăiască într-o parte a magaziei cu crăcile ieşite afară prin acoperiş (este drept că a suferit o coafare drastică).
:)
Lotus
RăspundețiȘtergereÎn mintea fiecăruia există lucruri pe care unul mic le face şi le doreşte, în practică uneori se şi întâmplă.
Prunul are ramurile deasupra acoperişului (în centrul ultimei imagini este prunul).
:)
Aleg să fiu prozaică: nu cred că prunul va avea o soartă fericită, dragul de el.:(
RăspundețiȘtergereeva
RăspundețiȘtergerecorect!
deci cine mi-a omorât prunul?
Ulise vine acasă, omoară peţitorii, bănuiala se întinde şi spre o servitoare, care tăinuia cu aceştia, nu scapă nimeni nepedepsit, în schimb nu trece de Penelopa, trebuie să răspundă la întrebarea referitoare la "patul conjugal", care era pus pe un măslin retezat, alte surse (în afara celor homerice) povestesc că măslinul creştea chiar în dormitor, sădit din/sub fundaţie.
:)
Eee, las că vine ziua când reiau eu bibliografia antică.:) Şi atunci va fi pe viaţă şi pe moarte între noi...:)
RăspundețiȘtergereCu veleităţi de casandră zic atunci: prunul ţi l-a omorât consumerismul!
Poate contrucţia respectivă e tot un vis consumerist, cum ne bântuie atâtea( mă includ, vezi bine).
@eva:
RăspundețiȘtergereConsumerism? De ce? De ce nu suport al cuplului androginal? Sau, pentru că el creşte înăuntru şi nu înafară, simbol al echilibrului şi înţelepciunii, şi al aspiraţiei omului către cer?
:)
@scorchfield
Dar a durat un timp până când prunul şi-a scos capul deasupra, devenind vizibil... spre deosebire de alţi pomi de la margine, care se văd imediat... pentru că ce e mai profund creşte mai greu.
:)
m-am culcat de dimineata si acum este devreme...sunteti prea profunzi pentru mine :)
RăspundețiȘtergeretu l-ai salvat pe el...acum prunului ii revine misiunea de a alege...
eu sunt sigura ca el nu se va usca...si ceilalti doi copaci vor fi umiti de prunele prunului din magazie :)
sper şi eu să trăiască, mari opere s-au scris în captivitate, genul omului închis, prizonier, dar cu gândul liber a fost la modă acum două secole, s-a numit "iluminism", acum nu ştiu cine va fi cel luminat, eu s-au prunul. :)
RăspundețiȘtergereUn eşec este de aşteptat!
sa te gustam atunci....speram ca nu creezi dependenta :D
RăspundețiȘtergere