James Joyce - Mircea Ivănescu

În 1984, an interesant în viziunea lui Orwell, apare în România, la editura Univers, traducerea romanului Ulise (Ulysses) al lui James Joyce în versiunea, rămasă unică, a traducătorului Mircea Ivănescu, căci aşa l-am cunoscut eu pe cel care era şi poet, şi eseist, pe lângă excepţionalul traducător.


Romanul nu are prefaţă, sigur că pentru a lărgi înţelegerea unui roman -chiar dacă este de preferabil ca aceasta (prefaţa) a fi citită la urmă, merită ca traducătorul să-şi exprime o opinie, care să fie foarte personală, asupra contextului larg adus în limba maternă.


Mircea Ivănescu sigur a înţeles punctul de vedere al editurii şi s-a mărginit la note, unele lipsind -sigur fără dorinţa lui, mai ales cele referitoare la Nietzsche pe care Joyce îl admira. Deschizând primul volum -romanul apare în două volume, la pagina 421, avem notele, care încep cu trei pagini prin care Mircea Ivănescu ne cam explică ce vom citi ca să nu ne fie frică de neînţelegerea mesajelor din roman, iată numai începutul acum:

"Orice lectură a romanului Ulise ar trebui să înceapă prin referirea la cel mai însemnat dintre modelele de inspiraţie, de elaborare, a cărţii : Odiseea. Fără a reproduce desfăşurarea epopeii, romanul lui Joyce se articulează, în fiecare din episoadele sale, pe aluzii, trimiteri, paralele la personaje, situaţii, episoade din poemul homeric. Scriitorul însuşi a păstrat multă vreme denumirile astfel legate de Odiseea, renunţînd însă la publicarea în volum, la aceste titluri, pentru a-l lăsa pe cititor să descopere singur relaţiile respective."

Mircea Ivănescu

Aici, în preambulul notelor, traducătorul ne avertizează asupra iniţierii. Calm ne explică soarta pe care înţelegerea noastră o va avea la citirea romanului Ulise, scris de James Joyce, adică mai bine nu să-l începem, dacă nu am citit pe cel de dinaintea lui, pe Homer adică.


Nu insist acum pe ideea originalului, dar pot regreta că "Finnegans Wake" -ultima creaţia a lui James Joyce,  nu a fost tradusă de Mircea Ivănescu: cauzele rămân neştiute pentru mine.
La fel cum în această corespondeţă virtuală pe care am început-o demult, nu mă pot pronunţa asupra coincidenţelor care intervin atunci când din dorinţa de-a scrie, parcurg din nou cele citite, dar de data aceasta nu din mersul pe jos sau de pe bicicletă, ci din elicopter.
Să mă explic:
Am aflat, cum era normal pentru un cetăţean, din mass-media, că traductorul Mircea Ivănescu a murit (îmi cer scuze pentru că eu aşa l-am cunoscut, ca traducător). Dorinţa mea de-a scrie nu se poate opri la orice eveniment, blogul este ceva atât de personal şi de necunoscut majorităţii şi celebrităţii, poate doar în ideea că eşti citit de-o singură persoană mai ai puterea de-a scrie, şi de aici am deschis romanul lui Joyce pentru a mai citi ceea ce Mircea Ivănescu a tradus.


Dacă la pagina 421 din primul volum, el îşi începea prefaţa, atunci cu o filă înainte, chiar începând de jos am citit următoarele:


"Şi deodată a pogorît asupra lor o mare lumină şi au văzut atunci carul în care El suind la cer. Şi îl văzură pe El în car învestmîntat în gloria strălucirii, cu vestmintele lui ca soarele, frumos precum luna şi cumplit că de groază nu se puteau uita la El. Şi iată un glas din cer zicînd Ilie ! Ilie ! Şi El răspunse cu strigăt mare : Abba ! Adonai ! * Şi îl văzură pe El, chiar pe El, ben Bloom Elijah, prin norii de îngeri înălţîndu-se în splendoarea strălucirii într-un unghi de patruzeci şi cinci de grade peste stabilimentul lui Donohue în strada Little Green precum piatra dintr-o praştie."


Astăzi 22 iulie am scris cele de mai sus, ieri 21 iulie Mircea Ivănescu a trecut în nefiinţă, alaltăieri 20 iulie a fost Sfântul Ilie.


__________________________________________



* http://mb-soft.com/believe/txh/namesgod.htm