“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 17 iulie 2011
Despre teritorii
Povestea "Martor ca o linguriţă" este cunoscută; o ceaşcă de cafea rămasă singură, uitată în bătaia vântului, şi o linguriţă care, sprijinită de aceasta se juca cu soarele ce-şi reflecta razele de-a lungul suprafeţei convexe.
Apare monstrul; un invadator, care se caţără repede pe ceaşcă ameninţând să intre înăuntru. Miroase.
"Un teritoriu bun de invadat!" îşi spuse gândacul.
Apare repede şi Zâna, zborul ei, asemeni unui bondar lacom, o aduce repede pe toarta ceştii, de acolo priveşte monstrul.
Linguriţa, întoarsă, precum am scris subtil, se joacă în continuare cu razele soarelui, le prinde în metalul său strălucitor, şi le aruncă te miri unde, ca mingile de ping-pong ce ating colţul mesei.
Zâna ameninţă intrusul: "Ai grijă, nu ai voie să intri şi să zăbăleşti acestă ceaşcă pură, desenată în linii şi curbe de neînţeles pentru tine!"
Gândacul nimic, ochii lui roşii, avari, asemeni unui peşte răpitor nu băgă în seamă ameninţările Zânei.
Atunci Zâna reluă mai ameninţător:
"Priveşte în faţa ta, Zeul apare, ochii lui goi te vor nimici, vei cădea şi niciodată în această cădere nu vei atinge nimic, va fi o cădere perpetuă!"
Gândacul pare că cedează, dar poate nu din cauza ochilor iviţi în ceaşcă; linguriţa şi-a jucat rolul perfect, a indus imaginea Zeului, holograma universală a dualităţii: perechi gemene de lumină.
De sus, din privirea Zeului, geometria evenimentului arată clar declinul invadatorului.
"Acestea teritorii, pânze întinse care nu au dreptul de a fi cuprinse, fiind desprinse din fiinţe, loc vital în conştiinţe", gândi Zeul.
Morala ne arată că pricinile care cad în seama judecăţii nu ţin de judecător, ci de martor; de felul cum induce acesta un adevăr sau o minciună, sau mai precis de cum îl arată! Mistificarea celor mai largi evenimente a ţinut de lanţul martorului, când acesta s-a rupt, fiecare a dorit acel teritoriu; de aceea astăzi, evenimente de acum două mii de ani ni se par mai exacte decât cele care s-au petrecut în ultimii cincizeci de ani, asta pentru că martorii se joacă cu razele de lumină.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si totul in jurul unei cesti de cafea...:)
RăspundețiȘtergerevrajitorule...uite cum ma faci tu sa ma repet :)
ufff....cel mai des suntem gandaci...
Doar că rolurile de gândac şi de zână sunt uneori puţin inversate...
RăspundețiȘtergerepandhora
RăspundețiȘtergeresuntem ceea ce dorim să fim; plusul de modestie ne ajută în faţa Zânei :)
Lotus
RăspundețiȘtergereForma pe care o dăm în mintea noastră ţine de Harry Potter (referitor la cele mai temătoare), sigur că putem face orice cu personajele unei poveşti.
Amice Scorch,
RăspundețiȘtergereAm citit cu placere, mi-a placut dar ai facut betie de cuvinte.
Toate cele bune!
Sa nu ma ınjuri ka te simt!:))
EdebiMevzulaR
RăspundețiȘtergereDesigur, din cauza căldurii se pot întâmpla multe.
Putem da şi explicaţii pentru asta! :)