La C
Dacă am făcut apologia viziunii realului prin vis am greşit. Am comis eroarea pentru că am păşit în (nu pe) marginea existenţei.
Ideea de contur dispare atunci când pomenim de margine, felul în care ne găsim este spre graniţă şi unde duce aceasta -graniţa, este tocmai întrebarea mea!
Am urmat şi urmez un parcurs moral, asta ca să fac pe plac celor ce văd în asta elocvenţa unei virtuţi, chiar habar n-am despre ce este vorba; găsesc că nu sunt moral. Felul meu de epatare duce la felul meu de căutare.
Într-una dintre prezenţe ale unei colege de blog mi s-a cerut să o caut după ce mă trezesc, căci cele scrise de mine vor fi uitate a doua zi; nu a fost aşa, chiar nu mă trezesc niciodată, percep ceea ce eman, ceea ce scriu, ceea ce fac, ceea ce făptuiesc -dacă asta este dovada: dincolo se află marginea existenţei.
Oricum căutarea nu se află în această emisferă a univocului, a zgârceniei personalităţii proprii, aici scriu despre migrarea în limita acelei vecinătăţi pe care un conştient a relevat-o automat, distinct, atemporal: a decis, a afirmat. Mai departe liniaritatea deciziilor incubă mesajul, fac din toate transparenţele o opacitate artificială, socială, domestică, angajatoare.
Eu scriu despre dunga pe care visul în frica sa de lumină o lasă o clipă nimănui, cucerirea realităţii este tocmai păcăleala ce duce la uitare, la inventatul deja-vu. Aici este tocmai linia întreruptă a marginii ce desemnează graniţa.
Poate că atunci, în vis, nu o mai denumeşti margine ci centru. Centru al fiecărui lucru, pe care atunci îl vezi mai clar, dar pe care acum găseşti foarte dificil să-l explici în cuvinte...
RăspundețiȘtergereSigur că în lipsa multor cuvinte - încă neinventate, existenţa reală devine anostă, de aceea merită un depozitar al tuturor acelor lucruri care merită cu adevărat să le păstrezi în mintea ta.
RăspundețiȘtergereÎmi place postarea!
RăspundețiȘtergere:)
La primele rânduri aveam o obiecţie, dar frazele de final mi-au anulat-o.
Mă refer la fraza ta: "dacă fac apologia viziunii realului prin vis am greşit".
Dar, pentru că: "Eu scriu despre dunga...", m-am liniştit. Apologia visului exprimată printr-un produs artistic e departe de a fi o greşală. Arta e puntea dintre vis şi realitate, nu? Să scrii despre... e ca o invitaţie făcută celorlalţi de a păşi în visul tău.
Cândva propusesem un poem :
RăspundețiȘtergeremarginea universului
virgin
himenul
cerului
Evident că n-are legătură cu ce ai scris tu.
Blue Freedom
RăspundețiȘtergereCam ai dreptate de data asta! :)
Şerban Tomşa
RăspundețiȘtergereLocul acesta de la marginea existenţei este într-adevăr virgin dacă ar fi să scriu despre "o legătură" cu poemul tău.
:)
:)
RăspundețiȘtergereMda, exceptând erorile de editare pe care le-am făcut, aşa credeam şi eu: că "avem" dreptate.
:)
Şi eu cred că neprihănita margine a existenţei va rămâne virgină încă multă vreme.
RăspundețiȘtergereCel puţin atât cât pe pervazul ei scrie "nu vă aplecaţi în afară", iar oamenii se supun interdicţiei.
:)