Mesaje

Mesaj

Forma ultimativă de transfer a memoriei este mesajul. Eroicul este însoţit de mesaj, cuvintele ce parvin înaintea morţii dau amploare mesajului, nimeni nu a spus nimic înaintea morţii, orice zbatere a pupilei sau a buzelor a fost interpretat drept mesaj -nu elaboraţi mesajul în verb, lipsa mişcării şi a dinamicii tocmai asta dă definiţiei mesajului.


"Astăzi nu fac nimic."


Orice mesaj comun inhibă comunitatea, obişnuiţa parcusului dă naştere absenţei răspunsului.


"Astăzi mă sinucid."


În partea cealaltă, euforia unei descoperiri adolescentine, cea a jocului cu moartea, duce la mesaj. Acelaşi lucru, metafizica personală, chiar dacă fapta este dusă până la capăt, în absenţa subiectului intervine lipsa mişcării, moartea personajului, persistenţa S.O.S -ului.


Un mesaj este un S.O.S., atunci de ce nu intervenim imediat, de ce ne oprim şi caracterizăm acele cuvinte simple ca forme ale unei personalităţi ce doreşte doar ceva.


Ceva este poate o imagine pe care mari artişti ai lumii au transpus-o într-o grafică, într-o geometrie nesăbuită a subconştientului; într-un mesaj. Cei care după secole parvin imaginii se numesc critici de artă, ei de fapt sunt căutătorii de mesaje; unii dau rateuri, alţii sunt mai subtili, se joacă cu nuanţa verbului, aici greşesc -mesajul nu are verb.


Când un pachebot numit Titanic se scufunda, mesajul transmis era S.O.S -toată lumea ştie ce înseamnă, dar nimeni nu te poate salva instantaneu, durează, chinul şi dorinţa trăirii vieţii în continuare multiplică de fapt neliniştea, metafizica unui corp aflat în aşteptare continuă. Şi cei salvaţi nu pot spune că s-a-ntâmplat ceva, timpul s-a oprit în loc, exista doar o perpetuă spirală a minţii care dorea şi se ruga divinităţii: "să nu moară!"


Lumea nou creată, artificial elaborată, transmite mesaje zilnic, cu miile de mii, nici o urmă de depresie, nici o satisfacţie, nici o dorinţă, toate de fapt parcurg asimptota care apropie coordonata de zero. Trăim mesajul zero.


Omul se desparte de mesaj, în singurătatea sa este conştient că nimeni nu-l înţelege -are dreptate, impulsurile lumii exterioare lipsesc. Poate să întârzie la serviciu, nimeni nu-i propagă absenţa decât ca lipsă în fişa pontată sau în registrul de personal; "este în concediu" sau "are zile libere" zice majoritatea, chiar şeful direct poate să fie absent la absenţa personajului, neştiind de multe ori ce decizie să ia.


Nebăgat în seamă omul dispare în mesaj, orice mesaj transmis se interpretează contemporan, atavismul se pierde, la fel ca dorinţa, sau ca remuşcarea, ca acea insomnie care-ţi induce actul de creaţie. "Trebuie să-i trimit un mesaj" zice el după o jumătate de noapte petrecută cu ea. Ea se întoarce pe-o parte auzind un zgomot absurd!


Umanitatea se schimbă, nu intrăm în această schimbare, alternanţa tehnologiilor ne induce vidul, azi Net, mâine Mobil, azi SocialBook, mâine VirtualLife, înotăm de fapt în medii diferite, adaptarea cheltuie o mare energie de creaţie, tinerii -cei mai dornici de adaptare, uită de originea mesajului, a cuvântului sau a simbolului.


Transmit aproape zilnic mesaje, marea majoritate sunt comentarii, cele mai multe sunt neînţelese, sigur am o problemă!