The Beattie Tomb in the Necropolis - Alexander 'Greek' Thomson 

Ajunsă în faţa cenotafului, văduva nu stărui mult, se-ntoarse spre cel aflat imediat în spatele ei:
- Vreau să scrieţi despre El, ceva frumos, să ştie lumea, aici să fie pomenit –apoi arătă spre monument cu braţul drept, şi o placă de marmură undeva la înălţimea ochilor să se poate citi repede şi bine, o frază care să spună multe despre el.


Scriitorul auzea, în spatele vălului negru, doar respiraţia şi expiraţia dădeau senzaţia de viu, vorbele veneau de altundeva. Îşi notă în carneţel ceva, apoi se răzgândi, tăie cu linii scurte.


- Poate că ar trebui să scriu şi ceva despre călătoriile lui? Poate că aţi ridicat prea repede monumentul, poate că s-a salvat; sigur căutările n-au dat roade, nu s-a găsit nici măcar vasul s-au vreun rest măcar în urma furtunii.


Văduva pluti pe lângă el, în spate se urcă într-o trăsură, vizitiul icni şi caii se înţeleseseră.


Scriitorul privi monumentul. O intrare înaltă flancată la distanţă de lei, într-o parte doi, în cealaltă doar unul. De ce oare?
Un leu din cei doi se vede de pe cealaltă parte, şi tot aşa când priveşti într-un unghi să vezi trei lei, doi plus unul. Intrarea monumentală este doar de-a face faţă distanţei, de-a rupe ideea de piramidă, adevărata intrare este mai jos, mult mai mică, flancată şi ea foarte apropiat de doi sfincşi. Scenele de luptă ale Viteazului încununează frontonul, mai sus alţi sfincşi, apoi carul de luptă, în spatele lui şi al căruţaşului, vag se vede Eroul. „El nu trebuie să se vadă deloc, lumea viitoare oricum nu-l cunoaşte...” spusese cu o zi în urmă văduva la aniversarea celor 3000 de ani de la dispariţie.


Turnul era deosebit şi încercă să-şi amintească unde a văzut ceva asemănător, dar vântul interior îi alungă aducerea-aminte, în nisipul rămas găsi doar o coloană, în jurul ei o armură.


Se întâlni în după-masa acelei zile cu ceilalţi scriitori, mulţi se feriră să discute subiectul, câţiva plecaseră mai devreme, doar cei tineri, mai curajoşi abordară făţiş problema:


- Adică, să înţelegem că voi nu mai puteţi, iar pe noi tinerii ne lăsaţi de izbelişte, nici măcar nu ne antrenaţi în asta...


- Găsesc aplecată cererea voastră, dar vremurile sunt tulburi, am ajuns în pragul falimentului creativ, nimeni nu mai doreşte eroi - chiar am discutat asta cu Marea Văduvă, cei care se opun sunt din ce în ce mai numeroşi, practic se urmăreşte desfiinţarea treptată a amintirii Eroului sub toate feţele şi reîncarnările sale, primul a plecat pe mare, nu se mai ştie nimic de el de 3000 de ani...


imaginea din:


Gavin Stamp, Alexander 'Greek' Thomson, Glasgow, 1999, Festival Company Ltd, pag.152.