Dacă am crezut vreodată, într-o naivitate educată, că lumea asta se
va sfârşi, am greşit.
Dacă am căzut, aşa pe-o parte, pus de-o parte şi privit, n-am reuşit.
Nu vom muri niciodată de fapt,
Prezenţa noastră va fi semnalată-ntr-un act!
O nervură cosmică, un salt şi-o vibraţie,
Va fi în fapt singura noastră novaţie.
Un împrumut, universal eter, băut rapid, trecut prin stern;
Această stare, un viu, în vid etern.
Parcă e altceva decât Kawabata, din Luna în oglinda apei. ;)
RăspundețiȘtergereLemnul de dud!
RăspundețiȘtergereOglinda.
Clopoţelul...
"Priveşte, în oglindă cerul e ca argintul!"
[...]
"Când de fapt e-ntunecat ca plumbul"
[...]
"Să fie din pricină că lustruieşti oglinda?!"
citate din Luna în oglinda apei de Yasunari Kawabata
Proză universal contemporană, ed.Astra, 1988, pag.163 mijloc