Aparatul datoriei morale - ADăMă!

pentru Mihail Vakulovski

"Este o invazie.

Nu  este un picnic la marginea drumului şi nici o chemare de contact.

Nu ne pot schimba,

dar vor pătrunde în corpurile copiilor noştrii,

transformându-i după chipul şi asemănarea lor."

fraze dintr-un pocket-book ce circula pe atunci

pomenit de fraţii Strugaţki în romanul lor

     Aparatul, aşa s-a  numit la început obiectul găsit în Zonă; sigur că era un artefact al civilizaţiilor necunoscute care au poluat Zona. Cu aproape un secol înainte, fraţii Strugaţki, au pomenit de locul Zona în romanul "Picnic la marginea drumului", dar poate n-au vrut să dea toate detaliile în roman, căci lumea, atunci prea speriată de adevăruri atât de subtile poate i-ar fi crezut şi asta chiar nu ar fi fost bine.

     Aparatul a intrat prin Marmont, localitatea de frontieră şi a fost adus de unul dintre ultimii stalkeri; Redrick Schuhart, chiar poate cel mai bun dintre cei rămaşi în viaţă, apoi nimeni nu a mai auzit de el, unii spun că s-a întors înapoi în Zonă pentru a căuta o sferă ce-ţi împlineşte toate dorinţele şi ultimul capitol din Picnic întăreşte ideea aceasta.

    Cei de la Institut au studiat aparatul, care nu era mai mare decât o cutie de chibrituri şi care adus în dreptul urechii părea că-ţi şopteşte ceva, dar nu erau decât gândurile care se rostogoleau cu zgomot prin urechea ta internă şi îţi aminteau de toate datoriile morale pe care le aveai faţă de cei din jurul tău. Unul dintre asistenţi, un voluntar nesăbuit, care a purtat acest aparat mai mult timp a observat că anumite datorii morale chiar dispăreau, dacă el în viaţa reală le ducea la bun sfârşit, mai mult, aparatul îţi dădea prin asta şi o stare euforică, aşa, de bun samaritean şi te îndemna parcă prin asta, să-ţi continui efortul de a întoarce tuturor, cât poţi, ceea ce ai rămas dator.

     Aparatul a devenit o afacere. Primele semne ale implicării au fost date de bănci, căci datoria materială era în fapt şi una morală. Mari companii de telecomuncaţii s-au implicat şi ele dând naştere la un colos informatic-neuronal numit Angstrom, care, cu banii băncilor a introdus un pachet de legi morale - aşa le-au numit, care a obligat ca fiecare cetăţean să poarte un asemenea aparat, numit acum pentru prima dată; Aparatul datoriei morale. Normal că acum aparatul avea altă înfăţişare, se identifica pe viaţă cu persoana în cauză, nu putea fi copiat sau utilizat aiurea. Angstrom a înghiţit rapid şi toate firmele de telefonie şi astfel, A.D.M.-ul a devenit multifuncţional şi asta nu a însemnat că s-a oprit aici, în continuare se lucra tot timpul la acest A.D.M. În scurt timp, multe contravenţii s-au rezolvat direct între persoanele implicate, fără ca legea să mai împartă amenzi, prin asta s-a deschis la schimbul în troc de datorii morale: un salvat de la înec, care avea un punctaj deosebit de mare, îţi putea acoperi trei accidente rutiere, fără victime, adevărat. Lumea se arunca în a face bine doar cu scopul de-aş acoperi datoriile din trecut, care, prin schimburi succesive putea ajunge să fie acoperite chiar după câteva zile sau săptămâni şi aparatul sesiza şi te anunţa imediat. În periferie aparatul se numea ADăMă! şi prezenţa lui era obligatorie la toate încăierările, pariurile, concursurile sau jocurile de noroc, adevărat că din ce în ce mai rare; lumea se schimba şi încă nu-şi dădea seama. Criminalitate scădea rapid. Este pomenit episodul în care doi preşedinţi ale unor mari ţări, au încheiat un tratat foarte repede, trăgând astfel şi o linie asupra datoriei morale proprii, căci unul dintre ei l-a ajutat în tinereţe la Aspen, unde pe o pârtie laterală, periculoasă şi necirculată de prea mulţi, celălalt şi-a rupt piciorul. Atunci poporul a manifestat de bucurie şi a scandat o noapte întreagă "ADăMă! ADăMă!".

     Lucrurile eu evoluat, toată creaţia umană se concentra asupra aparatului, în rest nimeni nu mai compunea nimic, nu mai desena, nu mai scria, se asculta, se vedea şi se citea tot ceea ce este vechi, slavă zeilor că era destul. Dar până când?!

     Lumea murea, toate dorinţele ei fuseseră împlinite. Inconştient murea, pentru că nu-şi dădea seama, dar cel puţin murea fericită.