Când marele Byron a scris Fecioara din Atena, sigur nu s-a gândit sau nu a perceput ("esse est percipi") că a transmis de fapt Europei un mesaj; Europă imperială la acea vreme, Europă mişcată de mari orgolii ale unor mari conducători.
Atena nici măcar nu era capitală. Grecia era ascunsă de Imperiul Otoman, care vindea puţin mai târziu, aliatei sale militare, Anglia, vestigii antice la preţ de pop-corn. La cererea altui lord, lord Elgin, vizirul turc ce răspundea de Attica, de regiunea Atenei, lasă mână liberă acestuia să jefuiască la propriu Templul zeiţei Atena Parthenos de pe Acropole (parthenos = virgina ). A se vedea şi articolul foarte bine scris despre acest subiect.
Mai târziu Grecia devine independentă, înaintea noastră, exact în anul când Tudor Vladimirescu este omorât de aceeaşi greci, care confuzi şi la rândul lor într-o căutare patriotardă prin ţările vecine nu reuşesc să se înţeleagă cu nimeni. (Ciocoii vechi şi noi).
Atena atunci nu era nici măcar liberă, ci doar Peloponezul, regiunea sudică ce şi-a stabilit capitala la Nafplio (Nauplia sau Neapole de România), căci aşa a început independenţa Greciei, de la sud la nord.
O istorie amănunţită nu este obiectul nostru acum, am dorit doar o introducere de istorie modernă. Atena ne apare mult mai târziu ca un oraş ce nu reuşeşte să se redescopere. Conglomeratul etnic, ortodoxismul habotnic, militarismul patriotic, nu reuşesc să unifice politic Atena; Grecia fiind în final un ideal împărţit în Grecia Mare şi Grecia Mică, dar a tuturor.
Sfârşitul de mileniu prinde Atena ca un oraş în plină dezvoltare capitalistă, cu indicatori economici fulminanţi, port mondial prin Pireu, gazdă a viitoarei Olimpiade, Olimpiadă care după opiniile altora...
Grecia, chiar împărţită politic după cel de-al II-lea Război Mondial şi aparţinând vestului capitalist, deţinea de pe atunci o mare forţă politică şi militară stângistă; o moştenire care s-a perpetuat până astăzi şi care a dat poeţi şi scriitori de valoare, oameni politici controversaţi, locuitori ai marelui Megalopolis numit Atena.
În Atena, din Piaţa Omonia se ajunge uşor la Institutul Politehnic (fotografia triptic de început), puţin mai încolo, după un chioş de ziare şi dulciuri, este Muzeul de Istorie şi Arheologie Naţională din Atena. Înainte de a ajunge la Institut este un parc, bănci aşezate pe o alee ce înconjoară facultăţile, facultăţi de profil tehnic, alee pe care mărşăluiesc revoltaţii, acolo este fief-ul lor. Stânga extremă este prezentă acolo, aşa cum prin opulenţa afişată de alţi concetăţeni, se arată extrema dreaptă. Nimic nu poate rupe din peisajul urban al Atenei democraţia, orice greşeală în sânul ei, al democraţiei este aspru pedepsită; moartea unui tânăr în manifestaţii a erupt în demonstraţii largi populare, nu stângiste, în care guvernul şi-a recunoscut slăbiciunea; toate acestea acum doi ani. A se vedea articolul...
Atena îşi caută un echilibru mai ales acum când toţi indicatorii economici ai Greciei sunt la pământ. Euforia investiţiilor germane, franceze, olandeze, engleze ş.a.m.d. a trecut şi costurile aderării la euro întrec aşteptările oricăror guverne liberale, Atena, oraş-capitală şi-a terminat muzeul ce o reprezintă. La poalele Acropolei, anul acesta la începutul verii a fost inaugurat The Acropolis Museum. Muzeu ce rupe corespondeţele contemporane asupra ideii de istorie, vizualizare, învăţare a trecutului sau mers în vechime. Muzeu ce reprezintă o etapă nouă în ceea ce noi am fost învăţaţi în a ne lega de trecut prin văz; arhitectură ambientală neprevăzută, volume ce acoperă minunat marile statui, metopele, basoreliefurile, spaţii de odihnă, de discuţii - fast food, chiar. O terasă arată spre Acropole, totul spectaculos, în promisiunea în care englezii, vor da statuile şi metopele înapoi.
Locuitorii Atenei se învârt în istoria multimilenară a oraşului. Emigranţi africani, recunoscuţi repede, fac obiectul patrulelor de poliţie. Atena este curată acolo unde trebuie, unde turiştii dau năvală, mai departe rămân pradă dezinteresului străzile dintre blocuri şi chiar oraşul olimpic.
După Sfânta Maria din august, următoarea fecioară, tot oraşul urcă pe Acropole pentru a vedea luna plină, locuitorii fericiţi se întorc acasă în speranţa unei împliniri viitoare. Oraşul este poluat din cauza autovehiculelor, este poluat politic, confuzia domneşte în toate păturile sociale. Locuitorii nu ghicesc, opresc prin greve orice formă ce dăunează confortului abia instaurat, sunt datori unei vieţi mai bune, muncesc pentru asta. Politic sigur n-au dreptate, economicul nu le aparţine, toate promisiunile s-au epuizat şi în toate căutările sunt împinşi să vândă, parcă jocul începe din nou: vinde-ţi Corfu, ţipă un politician german...a se vedea articolul
În final Atena a adus în faţa ei, pe Melina Mercouri, o actriţă ce s-a dovedit a fi un mare ambasador cultural al Greciei, nu numai ministru, sau politician. Locuitorii o răsplătesc într-o amintire perpetuă; largi arii în muzee sunt rezervate imaginii ei, acum devenită iconografică. Nimic nu poate corupe amintirea acestei femei ce a luptat în frontul politic şi cultural pentru întregirea a ceea ce numea ea Atena, Grecia în fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc