joi, 2 decembrie 2010

Tinerii poeţi


Arta de-a face poezie, începe devreme, ar putea începe şi mai devreme, ar putea dacă scrisul n-ar fi un obstacol.
Muzica, pictura, ceea ce este audibil şi ceea ce este vizual, se propagă mai repede, în schimb scrisul devine o povară uneori.
Tinerii se întâlnesc, citesc fiecare, ascultă şi privesc, în toate acestea sunt încă semnele candorii din copilărie, unde nu există orgoliu, frustrare, sau vreo "parşivă stare" cum am auzit.
În schimb, căci trocul există, ei tinerii trebuie să obosească, să piardă într-un fel timpul de creaţie, orice formă de conservare le-ar anula toate dorinţele şi de aceea nopţile pierdute, căutările, iubirile devin un catalizator ce mai târziu îşi va dovedi eficacitatea.
Nu există o reţetă în a face poezie, filologia le arată doar regulile jocului, dar acest joc al literelor, al cuvintelor şi rimelor este infinit, căci poezia este stare insesizabilă de infinit.

În fotografie, în fundal, sunt tineri poeţi de la Chişinău, tineri neprinşi de vreo criză, de vreo politică, de vreun anevrism social, cu dorinţe mute, pe care numai poezia lor pot să le exprime.
Am rămas undeva suspendat în tot ceea ce cunosc eu, ceea ce scriu ei, ceea ce scriu eu şi ceea ce au ei. Pentru că ei au cel mai puternic atu al acestei lumi, tinereţea, şi cu ea pot încă trece mai departe.
Starea boemă încă există, există aşa cum n-am citit-o la alţii, este perpetuă şi este un semn de civilizaţie.
Am toată admiraţia faţă de efortul lor, de ceea ce ei speră că vor face.

5 comentarii:

  1. S., seara buna, sa ma jur, daca locatia nu-mi este incredibil de familiara, ca sa nu zic ca am si copilarit in zona.
    La Mishu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, "La Mişu", o seară minunată în care am întâlnit o companie minunată!

    RăspundețiȘtergere
  3. S., marturisesc ca am ramas si-acum cu gandul la frumusetea si dragostea de viata care salasluieste in tinerii poeti autentici ai secolului nostru. mi-am adus aminte astfel de Gellu Naum si de asta:

    p.s. sper sa te bucure.


    POETUL-COPIL


    Ar trebui să ştim din capul locului că el mai vieţuieşte sub cerul nesfârşit înfăţişând rigoarea unor limite deloc neînsemnate


    şi de asemenea să ni-l înfăţişăm cu baioneta sfredelindu-i pieptul şi purtând pe umeri materia fundamentală a durerii


    sau să-l privim pe calea cea închisă cum îl conduc orbitele umplute cu tenebre şi cum adună laolaltă respingeri hotărâte şi risipiri de oase tari şi de fragile simţăminte


    el care trece aproape nebăgat în seamă pe la porţi şi scoate la iveală sărăcia tristă a rădăcinilor uitate


    fără să dea de bănuit că ar fi totuşi trandafirul care aleargă prin grădină

    RăspundețiȘtergere
  4. Gellu Naum, un mare poet, un singuratic...
    mulţam,
    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Copiii meditează pe afară Poate că poimâine au să ne dea răspunsul"

    Gellu Naum
    Despre identic şi felurit, Antologie,
    Polirom 2004,pag.316 mijloc

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc