citat
Drumul se întindea de-a lungul marginii de vest a oraşului. Cândva, aici fuseseră vile, grădini, livezi şi reşedinţele de vară ale bogătanilor din oraş şi ale celor din conducerea uzinei. Locuri vesele, verzi, lacuri micuţe, maluri cu nisip curat, pădurici luminoase de mesteacăn, bălţi unde creşteau crapii. Mirosurile urâte şi norii de fum de la uzină nu ajungeau până aici şi nici canalizarea oraşului, de altfel. Acum însă locurile erau părăsite şi în tot acest timp am văzut o singură casă locuită, cu o fereastră luminată şi perdeluţe trase. În curte, pe sfori, atârnau rufele ude de ploaie. Un câine uriaş, care aproape se îneca de ură, ţâşni dintr-o parte şi un timp fugi după maşină, în rafalele de noroi care zburau de pe roţi.
Arkadi & Boris Strugaţki, Picnic la marginea drumului, ed. Paralela 45, 2004, pag. 91 sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc