Figură rară, bronz turnat cu o acurateţe demnă de invidiat pentru orice sculptor contemporan; Jocheul este un echilibru. Priviţi figura celui ce călăreşte, priveşte spre public? priveşte în depărtare spre un punct de sosire? va ajunge?
Orice reîntoarcere în vechime a fost privită deseori cu ostentaţie, cu dorinţa înţelegătoare că cei de atunci erau altfel; noi în prezent purtând progresul pe umeri mai uşor decât Atlas. Ce bucurie pe noi, să trăim acest secol; să fiinţăm cu aceste minuni ale tehnologiei audio-video, ale comunicaţiei permanente, ale dezvoltării în noi de fapt a autismului. În final, aceste obiecte, care ne-ar putea salva prin reîntoarcere stau prin muzee şi sunt privite atât de rar.
A turna în bronz este o muncă sisifică, pentru cei curioşi recomand filmul Andrei Rubliov, pentru că în acest film este arătată, prin viziunea marelui Tarkovsky, turnarea unui mare clopot de bronz; un alt echilibru: cel al sunetelor.
Aici, în saltul acestui cal, în mâna jocheului ce ţine hăţurile, care nu se mai văd acum, mână stângă care pare că arată altceva; se pare că nu mai avem speranţă, ne cam ajunge.
Trebuie privită cu luare aminte această sculptură, pentru că ea fuge, iapa cunoaşte drumul, copilul; în postul de jocheu, suportă tensiunea.
Astăzi, dacă cineva în necunoaştere de cauză, ar vedea-o, ar lăuda de fapt contemporaneitatea şi totuşi atât de departe suntem. Când se va închide cercul? Odată ajunşi în acel punct de inflexiune să putem părăsi trecutul senini, fericiţi pentru tot ceea ce acesta a făcut pentru noi; pentru asta ne mai trebuie o a II-a Renaştere, prima a reuşit după cel puţin o sută de ani, acum ne trebuie doar zece, avem tocmai tehnologia care ne poate duce aşa repede. Dar totul depinde de noi, să nu mai fim aşa singuri, să nu suferim de orgolii, de patimi, de celebrarea angoaselor personale; să nu tăiem, sunt de acord cu strivirea.
Pentru a da toată sursa acestei minunăţii, scriu că merită să vizitaţi
Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie al Greciei din Atena.
Am părăsit Atena într-o zi frumoasă de august îndreptându-ne spre Eubeea, peninsulă largă, plată, dătătoare de incendii, dar atât de primitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc