Când au deschis porţile şi ne-au invitat, o curte largă plină cu arboreturi, tufişuri şi sălcii ne arătă raiul. În spate prin alte porţi, am trecut pe lângă stânci înalte, sclipitoare datorită apei ce se scurgea pe ele, alte pârâiaşe îşi găseau drum pe sub noi; pe sub podeţele arcuite pe care păşeam. Când alte porţi s-au deschis ne-am aflat deja pe nisip, o plajă umedă cu plante ici colo, rare, aplecate, lipite de solul ondulat. Acolo două şezlonguri paralele de-a lungul unei cărări, ce arătau spre următoarea poartă, ne întâmpinară maiestoase; cu pături de lână albă imaculată. Ai fi zis că două femei, culcate în nisip, cu faţa spre cer priveau spre un răsărit sau apus imaginar, cu perne sub cap, cu genunchii ridicaţi, cu picioarele lipite, ne aşteptau în braţele lor, braţe de asemenea lipite de trup.
Am primit băuturi calde, care au zăvorât doar frigul, care mai târziu va izbucni celebru ca un concert de orgă.
Am vrut să ne ţinem de mână, căci şezlongurile erau apropiate, dar asistenţa ne-a luat mâinile şi ni le-a ascuns sub pătură, de-a lungul aceluiaşi trup de femeie pe care mă odihneam. Lângă mine, femeia mea privea şi ea porţile care odată deschise ne vor purta împreună, mai departe.
Am primit băuturi reci, care ne-au întins ochii până la orizont, căci porţile s-au deschis şi, cerbi lopătari mugeau umplând aerul din jurul lor cu aburii calzi al plămânilor. Am privit ciutele ce se frecau unele de altele aşteptând marea bătălie, coarnele ciocănite, încălecate, frunţile teşite izbite.
Un larg încovoiat, egal echilibrat se deschidea în calea noastră. Ochii se mişcau iute pricepând fiecare culoare, fiecare curbă, totul într-un peisaj îngheţat; tablou existenţial.
Am mai primit încă o dată băuturi calde, ultima oară.
Plămânii noştri au erupt, puţin dureros, cu gust de sânge în gură. În faţa noastră, un cerb deja încăleca o ciută ale cărei corniţe atingeau pământul.
Am tras cu coada ochiului şi în stânga mea; femeia mea, privea cerul vertical. Iar eu am privit tot acolo, mai sus de ea, elipsoidal pe o potecă, ea urca încet, alene, şi eu în urma ei.
Muream, alene, eutanasiaţi. Dorinţa noastră în bătrâneţea noastră.
da
RăspundețiȘtergere@Madalina
RăspundețiȘtergereda, da.