The ticking stopped. A dance tune was put on the machine. In time to it, Isa hummed: “What do I ask? To fly away, from night and day, and issue where — no partings are — but eye meets eye — and . . . O,” she cried aloud: “Look at her!”
Virginia Woolf, Between acts
http://ebooks.adelaide.edu.au/w/woolf/virginia/w91b/complete.html
Ticăitul încetă. Se puse la gramofon o melodie de dans. În ritmul ei, Iza murmură : « Ce mi-aş dori ? Să zbor de-aici, din noapte şi din zi – S-ajung acolo unde – ochi ochiului răspunde – şi despărţire nu-i –acolo… »
- O ! strigă cu glas tare : Uitaţi-vă la ea !
Virginia Woolf, Între acte, traducere Frida Papadache, ed. Univers, 1978, pag. 81 sus
Nu sunt filolog, nici măcar scriitor, nu intru într-o dispută a traducerii, în schimb rămân uimit de ideea de privire în aceasta frază. Nu există fizică întâlnirea ochi cu ochi, aşa cum fizic ideile nu se pot întâlni.
De aici gândul meu trece şi privesc cu ochiul meu realitatea vie a zborului vieţii mele în viaţa celorlalţi. Migraţii ideatice. Zbor scurt.
Traducerea e foarte buna. Tot Frida Papadache a tradus si Anii.
RăspundețiȘtergereTextul fata cu traducerea :)
Sentimentul straniu pe care-l am, mă duce la gândul că traducerea devine în fapt adaptare, participare din partea traducătorului; puse faţă-în-faţă (textele), un cititor versat are mult de câştigat.
RăspundețiȘtergereOricum "ochiul ochiului răspunde" mi-a plăcut extrem de mult :) !