Semnele perpetuării şi ale ivirii vieţii, ne arată că viaţa este o spirală; la fel ca istoria, la fel ca matematica şi în felul acesta percepem de fapt cunoaşterea. Lucrul acesta nu este nou, eu doar îl pomenesc, sau cum spun cei mai geniali ca mine că şi-l aduc aminte.
Nu sunt un cunoscător al acestei arte a dansului, a baletului, a spiralei, dar am rămas uimit cum tinere talente exploatează ceea ce tinereţea, dorinţa şi puterea le dă. Emoţia îşi află răgaz în toate mişcările, acestea de cele mai multe ori imperfecte destănuie asta, dar valoarea se învârte şi apar alte generaţii care dovedesc că se poate, se tinde la ideal. Valurile ce vin după noi sunt din ce în ce mai perfecte, dar câţi dintre noi ştim asta şi ne pierdem în amănunte - de fapt inutile, ale vieţii şi ale servitudinii faţă de un stat, o stare republicană decadentă: părinţi care au pregătit cu greu toate costumele, au plătit profesorii, şi tremură în emoţia spectacolului îmi dovedesc principiul căruia, dacă privesc prea mult la soare voi putea orbi şi atunci încep să-mi caut umbra.
Să nu înşirui nimic, să mă învârt şi în jurul meu iarba cuprinsă de prima zăpadă de iarnă să-mi arate tot albul acestor costume de tinere talente, iar verdele ce rămâne, verde al firelor de iarbă ce supravieţuiesc să-mi redea speranţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc