Asasinii delicați

Executarea unui tânăr comunist, Berlin, 1919

Albert  Camus:

Anul 1878 e anul naşterii terorismului rus. O fată foarte tînără, Vera Zasulici, a doua zi după procesul celor o sută nouăzeci si trei de narodnici, din 24 ianuarie, îl ucide pe generalul Trepov, guvernatorul Sankt-Petersburgului. Achitată de juraţi, ea va scăpa apoi poliţiei ţarului. Acest foc de armă declanşează o cascadă de represiuni şi de atentate, care îşi răspund unele altora şi cărora e lesne de ghicit că doar oboseala le-ar putea pune capăt.

În acelaşi an, un membru al „Voinței poporului”, Kravcinski, face din teroare un principiu în pamfletul său Moarte pentru moarte. Consecinţele nu întîrzie. În Europa, împăratul Germaniei, regele Italiei şi regele Spaniei sînt victimele unor atentate. Tot în 1878, Alexandru al Il-lea creează, prin Ohrana, arma cea mai eficace a terorismului de stat. Începînd de acum, secolul al XIX-lea se încoronează cu crime, în Rusia şi în Occident.

În 1879, un nou atentat împotriva regelui Spaniei şi un atentat ratat împotriva ţarului. În 1881, asasinarea ţarului de către teroriştii din „Voinţa poporului”,  Sofia Perovskaia, Jeliabov și tovarăşii lor sînt spînzuraţi. În 1883, atentat împotriva împăratului Germaniei, al cărui ucigaş piere sub secure. În 1887, executarea martirilor din Chicago şi congresul de la Valencia al anarhiştilor spanioli, care lansează avertismentul terorist: „Dacă societatea nu cedează, trebuie ca răul şi viciul să piară, chiar de va fi să pierim şi noi o dată cu ele".

Anii 90 marchează în Franţa punctul culminant al ceea ce se numea propaganda prin fapte. Performanţi lui Ravachol, Vaillant şi dHenry prefaţează asasinarea lui Carnot. Numai în anul 1892 numărăm mai mult de o mie de atentate cu dinamită în Europa şi aproape cinci sute în America. În 1898, uciderea Elisabetei, împărăteasa Austriei, în 1901, asasinarea lui Mackinley, preşedintele S.U.A. În Rusia, unde atentatele împotriva reprezentanţilor de mîna a doua ai guvernului n-au încetat, se naşte, în 1903, Organizata luptă a partidului socialist revoluţionar, care grupează figurile cele mai extraordinare ale terorismului rus. Uciderea lui Plehve de către Sazonov şi a marelui duce Serghei de către Kaliaev, în 1905, marchează punctele culminante ale acestor treizeci de ani de apostolat sîngeros şi încheie, pentru religia revoluţionară, epoca martirilor.

Albert Camus, Omul revoltat, ed, Sophia, pag.179-180.

frénésie - frenezie - phrensy

http://albertis-window.blogspot.ro/2009/08/phrygian-caps-in-art.html 

≪...doar nihilismul a răspuns, nu revolta. Numai el, pînă în prezent, a vorbit, reluînd formula revoltaților romantici: „Frenezie”. Frenezia istorică se numește putere. Voința de putere a ajuns să înlocuiască voința de libertate, simulînd la început că i se identifică, expediind-o apoi undeva la capătul istoriei, pînă ce nu va mai rămîne pe pămînt nimic pe care ea să nu-l fi luat în stăpînire.≫

Albert Camus, Omul revoltat *

≪Trebuie să fim gata de toate sacrificiile, să uzăm, dacă e nevoie, de toate stratagemele, de viclenie, de metode ilegale, să fim hotărîți să ascundem adevărul, doar cu scopul de  a pătrunde în sindicate... și de a îndeplini aici, cu orice preț, misiunea comunistă.≫

Lenin **

iunie 1792




20    Poporul din Paris năvălește în Palatul Tuileries silindu-l pe Ludovic al XVI-lea să-și pună drept acoperămînt boneta roșie. [boneta roșie amintește de ultimul rege de la Troia, de regele Priam și simbolizează un rege învins, supus, ulterior sensul a fost schimbat spre a desemna libertatea, sclavii eliberați purtau boneta phrygiană nota mea]


iulie


11   Patria este declarată în pericol


august


10   Palatul Tuileries este luat cu asalt de către poporul francez. regele și familia sînt făcuți ostatici. Decret al Adunării invitînd poporul la formarea unei Conveții naționale și declarîndu-l pe rege „suspendat provizoriu din funcțiile sale”.


11   Danton este numit ministru al Justiției.


12   Poporul dărîmă statuia lui Ludovic al XIV-lea din Piața Vendôme.


13   Ambasadorii curților străine încep să părăsească Franța. regele și familia sa este condus la închisoarea Temple.


21   Intră în funcțiune ghilotina.


septembrie


1   Orașul Verdun se predă prusacilor.


2   Începerea masacrelor în închisorile din Paris.


20   Bătălia de la Valmy.


21   Închiderea Adunării Legislative. prima ședință a Convenției naționale. La propunerea lui Billaud-Varrene, convenția decretează că toate actele publice vor fi ulterior datate cu anul I al Republicii franceze.


25   Robespierre e denunțat de girondini ca aspirînd la dictatură.


octombrie


7   În nord, trupele austriece părăsesc orașul Lille și se retrag în Belgia.


10   Danton este destituit din funcția de ministru.


noiembrie


6  Bătălia de la Jemmapes.


13   Deschiderea dezbaterilor privind procesul lui Ludovic al XVI-lea. Primul discurs al lui Saint Just.


decembrie


3   Discursul lui Robespierre asupra judecății regelui.


6   Convenția decretează că regele va fi chemat în fața Adunării pentru a fi interogat.


11   Ludovic al XVI-lea apare la bara Convenției.


25   Ludovic al XVI-lea își alcătuiește testamentul.


1793
ianuarie


7   Iau sfîrșit dezbaterile în procesul lui Ludovic al XVI-lea.


16   La ora 9 seara, în sînul Convenției, începe apelul nominal la întrebarea : ce pedeapsă i se va aplica lui Ludovic Capet.


17   Apelul nominal ia sfîrșit la ora 8 seara. La ora 9, președintele Convenției declară că pedeapsa pe care Adunarea o pronunță împotriva lui Ludovic Capet este moartea. Convenția respinge apelul făcut în numele regelui de către apărătorii săi.


21   La ora 1022 Ludovic al XVI-lea urcă pe eșafod.


februarie


1   Convenția declară război regelui Angliei.


martie


11   Vendeenii îi masacreează pe republicani.


21   Convenția instituie comitetele revoluționare.


25   Anglia și Rusia semnează un tratat de alianță îndreptată împotriva Republicii franceze.


27   Dumouriez anunță că se îndreaptă cu trupe spre Paris pentru a răsturna puterea revoluționară.


aprilie


3   Dumouriez trece la dușman.


10   Robespierre îi acuză pe girondini.


13   Decret de acuzare împotriva lui Marat.


21   Marat este trimis în fața Tribunalului revoluționar.


24   Tribunalul îl absolvă, și Marat este adus în triumf la Convenție.


26   Nouă victorie a vendeenilor.


mai


3   Altă victorie a vendeenilor.


26   Corsica se revoltă împotriva Convenției.


29   Lyonul se revoltă împotriva Convenției.


31   Zi insurecțională în Paris.


iunie


2   Proscrierea girondinilor


6   Bordeaux și Marsilia se revoltă împotriva Convenției.


9   Anglia declară blocada împotriva tuturor porturilor Franței. Noua victorie a vendeenilor.


iulie


10   Danton este eliminat din comitetul salvării publice.


11   Charlotte Corday sosește la Paris.


13   Marat este asasinat.


17   Executarea Charlottei Corday.


27   Robespierre intră în Comitetul salvării publice.


august


2   Maria-Antoineta este transferată la închisoarea Conciergerie.


23   Mobilizare generală: două milioane de francezi sînt chemați sub arme.


septembrie


1   Închisorile din Paris numără 1597 deținuți.


5   Convenția pune teroarea la ordinea zilei.


octombrie


3   Decret privind aducerea în fața Adunării a Mariei-Antoaneta.


Anul II ***
prima lună (vandemiar)


21   Mariei-Antoaneta compare în fața Tribunalului revoluționar.


25   În dimineața zilei Mariei-Antoaneta este condamnată la moarte iar la prînz urcă pe eșafod în Place de la Révolution.


luna a doua (brumar)


3   Deputații girondini compar în fața Tribunalului revoluționar.


9   Girondinii sînt condamnați la moarte.


10   Executarea girondinilor.


18   Doamna Roland e ghilotinată.


frimar


11   În închisorile din paris se află un număr de 4130 deținuți.


22   Victoria armatelor republicane asupra trupelor vendeene la Le Mans : 12000 regaliști rămîn pe cîmpul de bătaie.


24   În închisorile din Paris se află un număr de 4338 deținuți.


nivoz


19   Robespierre îl acuză pe Fabre d'Englantine la clubul iacobinilor.


pluvioz


18   Șeful de batalion Bonaparte este înaintat general.


vantoz


23   Arestarea (nocturnă) a hebertiștilor.


germinal


10   Arestarea (nocturnă) a lui Danton, Desmoulin etc.


13   Danton apare în fața Tribunalului revoluționar.


14   Interogatoriul lui Danton.


16   Executarea lui Danton, Desmoulin, Fabre d'Englantine etc.


floreal


19   Executarea lui Lavoisier și a altor 27 fermieri generali.


21   Este ghilotinată doamna Elisabeth (sora regelui).


prerial


23   Închisorile din Paris se află un număr de 732 deținuți.


mesidor


21   50 de acuzați (la Paris); 48 condamnați la moarte.


22   46 de acuzați; 38 condamnați la moarte.


termidor


8   Robespierre vorbește în Convenție.


9   Robespierre e arestat.


10   Executarea lui Robespierre, Saint-Just etc.

________________________________________________
extras sumar din Tabelul cronologic selectiv al Revoluției Franceze.
( Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, pag.9-27 )
tot acest tabel cronologic, din care am desprins anumite drumuri principale aparține traducătoarei Angela Cișmaș din volumul de mai sus pomenit.


* Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994, pag.240-241;
** Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994, pag.241 jos;
*** Primul an al erei revoluționare începe la 22 septembrie 1792. Calendarul revoluționar va fi aplicat începînd de pe 7 octombrie 1793. numele lunilor, propuse de Fabre d'Englantine  la 24 octombrie, vor fi recunoscute oficial prin decretul din 4 frimar, anul II (24 noiembrie 1793). Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, nota1, pag.25.

Execuțiile de regi (Les régicides)

http://blog.catherinedelors.com/21st-of-january-1793-death-of-louis-xvi-on-the-guillotine/

≪Michelet nu se înșeală atunci cînd nu vrea să vadă decît două mari personaje în epopeea revoluționară: creștinismul și Revoluția. 1789 se explică, pentru el, într-adevăr, prin lupta dintre har și dreptate. Deși Michelet, împreună cu secolul său dezlănțuit, a avut gustul marilor entități, el a văzut aici una din cauzele profunde ale crizei revoluționare.≫ 

Albert Camus, Omul revoltat

extras sumar din Tabelul cronologic selectiv al Revoluției Franceze.
( Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, pag.9-27 )


în
15 iulie 1791 Regele este declarat inviolabil de către Adunare.


18   Decret ordonațînd două milioane recompensă celor ce au contribuit la arestarea regelui.


30  Adunarea decretează că orice decorație și însemn exterior ce-ar presupune distincții de obîrșie nobiliară sînt abolite în Franța.


august


5   Adunarea decretează că națiunea franceză nu va purta niciodată război cu intenția de-a face cuceriri și nu-și va folosi niciodată forțele împotriva vreunui popor.


17   Decret: „Orice francez plecat din regat este obligat să se întoarcă în termen de o lună.”


27   Declarația de la Pilniz : împăratul Germaniei și regele Prusiei făgăduiesc emigranților sprijin armat împotriva Franței.


septembrie


13   Regele acceptă Constituția.


30   Ultima ședință a Adunării Constituante.


octombrie


2   Noul corp legislativ se declară Adunare națională Legislativă.


5   Termenii sire și majestate sînt suprimați.


noiembrie


6   Danton este ales al doilea substitut de procuror al Comunei.


1792
ianuarie


14  Adunarea declară trădător de patrie și vinovat de crimă de lèse-națiune pe orice francez ce-ar lua parte, direct sau indirect, fie la o întrunire ce-ar avea drept scop modificarea Constituției franceze, fie la o mediere între națiunea franceză și rebelii conjurați împotriva ei.


19   Fratele regelui este suspendat din eventualele sale drepturi de regență.


februarie


9   Adunarea declară bunurile francezilor care se află în străinătate confiscate în folosul națiunii.


martie


7   Ducele de Brunswick este numit generalisim al trupelor austriece.


15   Dumouriez este numit ministru al Afacerilor străine.


aprilie


20   Franța declară război împăratului Germaniei.


mai


27   Decret ordonînd deportarea preoților care n-au depus jurămîntul pe Constituție.


iunie


20   Poporul din Paris năvălește în Palatul Tuileries silindu-l pe Ludovic al XVI-lea să-și pună drept acoperămînt boneta roșie.
_______________________
tot acest tabel cronologic, din care am desprins anumite drumuri principale aparține traducătoarei  Angela Cișmaș din volumul de mai sus pomenit.


citatul drept motto este din:
Albert Camus, Omul revoltat, ed. Sophia, 1994, pag.126 jos.

Calendarul ghilotinei

extras sumar din Tabelul cronologic selectiv al Revoluției Franceze.
( Jules Michelet, Istoria Revoluției, **, ed. Minerva, bpt, 1973, pag.9-27 )

1789
mai


5   Deschiderea Statelor generale


6   Starea a treia se instalează în sala comună, iar celelalte două stări în încăperi aparte. Este interzis ziarelor să publice dezbaterile ședințelor.


7   Confiscarea primului număr din ziarul lui Mirabeau (Journal des états généraux)


iunie


15   Mirabeau propune deputaților să numească reprezentanți ai poporului francez.


20   Regalitatea închide sala Adunării.


22   Ședința Adunării Naționale în biserica Saint-Louis din Versailles. 150 de membri ai clerului se alătură Comunelor.


23   Ședință în prezența regelui. Regele respinge hotărîrile stării a treia.


25   Un număr de 47 nobili se alătură stării a treia.


iulie


9   Adunarea Națională își ia numele de Adunare Constituantă.


12   Incendierea barierelor Parisului. Electorii orașului preiau puterea.


14   Căderea Bastiliei.


18   Începerea emigrației.


august


4   Adunarea decretează abolirea privilegiilor


9   Adunarea decretează primul împrumut : 30 milioane.


27   Necker propune un împrumut de 80 milioane.


28   Se pune în discuție dreptul de veto al regelui


30   Mișcarea la Palais-Royal împotriva trădătorilor care vor veto-ul.


septembrie


1   Discurs al lui Mirabeau în favoarea veto-ului.


12   Marat lansează L'Ami du peuple.


24   Își începe apariția primului ziar regalist : Journal général de la Cour et de la Ville.


octombrie


2   Îi este prezentată regelui Declarația drepturilor omului.


5   Marșul femeilor către Versailles. Adunarea află răspunsul în doi peri al regelui cu privire la Declarație.


6   Poporul îl conduce pe rege la Paris. Adunarea se declară inseparabilă de rege.


10   Doctorul Guillotin propune un nou mod de pedeapsă capitală.


16   Adunarea secretează că pe viitor regele Franței se va numi rege al francezilor.


28   Este suspendată hirotoniserea mînăstirească.


noiembrie


2   Bunurile ecleziastice sînt declarate ca aprținînd națiunii.


3   Bunurile ecleziastice  „aparținînd națiunii” sînt puse sub supra vegherea autorităților locale.


30   Corsica este declarată parte integrantă a regatului francez.


decembrie


17   Încep vînzările bunurilor ecleziastice.


1790
ianuarie


21   Adunarea decretează că „delictele de același fel vor suferi aceeași pedeapsă, indiferent de rangul și starea socială a vinovaților”.


28   Evreii obțin drept de cetate.


februarie


20   Adunarea instituie pensii pentru călugări și preoți.


28   Decret privind constituirea armatei.


aprilie


26   Decret privind libera circulație a grînelor.


mai


8   Decret stabilind principiul unității măsurilor și greutăților.


9   Decret consfințind posobilitatea vinderii sau înstrăinării domeniilor coroanei.


22   Adunarea decretează că dreptul de a hotărî pacea sau războiul aparțin națiunii.


28   Cocarda tricoloră este impusă ofițelor, interzicînduli-de portul cocardei albe (regaliste).


iunie


19   Adunarea decretează abolirea nobilimi în Franța.


iulie


14   Sărbătorirea Federației la Paris


august


20   Adunarea instituie un „Premiu național de utilitate” în valoare de 1200 livre, ce va fi acordat „autorului unei lucrări sau descoperiri celei mai utile progresului științelor și artelor, fie el francez sau străin”.


septembrie


7   Decret privind organizarea Arhivelor naționale.


octombrie


13   Instituirea unei comisii a monumentelor.


13   Adunarea decretează că drapelul tricolor va fi substituit drapelului alb.


decembrie


14   Adunarea decretează instituirea pensiilor pentru militarii cu treizeci de ani vechime și care au vîrsta de cincizeci de ani.


15   Suprimarea venalității și ereditării slujbelor ministeriale.


1791
ianuarie


14   Comitetul instrucțiunii publice dă ordin Sorbonei să pună biblioteca la dispoziția publicului.


martie


3   Adunarea decretează : „Argintăria bisericilor și a comunităților religioase va fi trimisă monetăriilor celor mai apropiate”.


10   Papa condamnă constituția civilă a clerului.


12   Decret ordonînd redactarea listelor cu preoții care au depus jurămînt și cu cei care nu au depus.


29   Revoltă provocată de preoți la Toulouse.


aprilie


2   Moartea lui Mirabeau.


mai


3   Papa este ars în efigie la Palais-Royale.


15   Decret consfințînd egalitatea cu albii a oamenilor de culoare.


iunie


5   Decret care îl privează pe rege de posibilitatea de-a acorda grațierea.


10   Robespierre eset ales acuzator public la Tribunalul cauzelor criminale din Paris.


20   Fuga familiei regale.


22   Regele este arestat.


25   Regele intră în paris. Adunarea îl suspendă din funcții.


iulie


6   Leopold al II-lea al Austriei cheamă pe toți suveranii Europei să i se alăture pentru a declara Franței că privesc cauza lui Ludovic al XVI-lea ca pe propria lor cauză.


15   Regele este declarat inviolabil de către Adunare.


va urma...

Istoria Revoluției

http://www.davidicke.com/forum/showthread.php?t=11956&page=1509 

Dintre cei care au citit „Istoria Revoluției” de Jules Michelet pot remarca repede că ideile inițiale, populare, revoluționare, au trecut în tranziție, au devenit idei anarhice, idei mobilizatoare, războinice și pentru ca tortul alb (regal) să devină negru, s-a inventat și scula, adică ghilotina. Astăzi instrumentul fizic este pe cale de dispariție, unii nu mai știu să țină nici măcar pistolul în mână, de aceea instrumentul devine guvernamental, instituțional. Îmi voi face timp să copiez niște texte extrem de actuale din istoria lui Michelet.

http://www.davidicke.com/forum/showthread.php?t=11956&page=1509

Dar Micul Paris nu va reuși deocamdată asta și atunci când a făcut-o, zgomotul și furia*  a venit de la Mica Vienă!


________________________________
*William Faulkner Zgomotul si furia

Omul din Athina sau despre prevestiri

Scrierile antice care au supraviețuit până la noi, indiferent de subiectivismul lor, pomenesc de apariții sau de descrieri ale unor fenomene aparent inexplicabile.


Titus Livius pomenește la un moment dat de o vacă ce a alunecat într-o fântână sau de o clădire de câteva etaje ce s-a prăbușit din senin în mijlocul Romei, în timpul unor momente grave și violente din istoria Cetății Eterne.  Chiar aparițiile unor zei în mijlocul bătăliilor puteau prevesti finalul încleștărilor.

În luna august a acestui an, la Athina, prin centrul orașului, mai precis aici prin piața Omonia, a apărut acest aparent cerșetor ce drapa steagul național al Republicii Elene. Steag oarecum în bernă, deoarece deasupra lui era flamura de culoare foarte închisă ce prevestește nenorocirea, care nu dispare decât atunci când se dă jos de pe catarg.


Cum am mai scris:

Legenda spune că regele Egeu (Aegeus) a privit de pe acest promotoriul spre sud în aşteptarea fiului său Teseu plecat spre Creta, cu tributul uman închinat Minotarului aflat în labirintul de la Knossos (Cnosos), asta pentru ca atenienii să evite represaliile pe care Minos, fiul lui Zeus, rege peste un imperiu maritim, le-ar fi pus în practică în urma refuzului. Trebuie adus aminte că fiul lui Minos, Androgeus a fost omorât de atenieni sau chiar de însuşi regele Athinei (Atenei), Egeu, pentru că acesta câştigase toate premiile din cadrul jocurilor Panateniene.


Regele Egeu vede flamura neagră fluturând pe catargul triremei ce se întorcea din Creta, semn că fiul său Teseu a murit. La plecarea din Athina (Atena) această flamură neagră a fost ridicată pentru a semnala mai puternic sentimentul tragic al trimiterii celor şapte tineri atenieni şi şapte tinere ateniene spre Creta. La întoarcere, poate din cauza bucuriei, poate din alte motive, Teseu şi tinerii însoţitori uită să schimbe flamura neagră cu una albă, cum ar fi fost convenţia. Înnebunit de durere regele Egeu se aruncă de pe stâncile înalte în mare; de aici numele mării: Marea Egee.

În luna august lumea se plimba printre manifestanți, ai fi zis că alături de muzee, temple și porți, stadioane și grădini, la Athina se poate vedea și o manifestație din suflet, nu trucată sau formală.
L-am urmărit îndelung pe Omul din Athina, la fel l-au urmărit și alții, prezența lui meteorică nu afecta pe nimeni; atât doar ideea unei anticipări ...

Moartea regilor, moartea Zeilor

http://www.barruel.com/les-conspirateurs.html

« Mişcarea insurecţională care s-a născut în 1789 nu se poate, totuşi, opri aici. Dumnezeu nu a murit cu totul pentru Iacobini, nici pentru romantici. Ei mai păstrează încă Fiinţa supremă. Raţiunea, într-un anume fel, este încă mediatoare. Ea presupune o ordine preexistentă. Dar Dumnezeu e, cel puţin, dezincarnat şi redus la existenţa teoretică a unui principiu moral.


Burghezia n-a stăpînit de-a lungul întregului secol al 19-lea decît raportîndu-se la aceste principii abstracte. Numai că, mai puţin demnă decît Saint-Just, ea a  făcut uz de acest punct de reper ca de un alibi, practicînd, cu orice ocazie, valorile contrare. Prin corupţia esenţială şi prin ipocrizia ei descurajantă, ea a făcut să fie discreditate în mod definitiv principiile de la care se reclama. Vinovăţia ei, în această privinţă, este infinită. Din momentul în care principiile eterne vor fi puse la îndoială odată cu virtutea formală, din momentul în care orice valoare va fi discreditată, raţiunea va intra în acţiune şi nu se va mai raporta la altceva decît la succesele sale. Ea va dori să stăpânească, negînd tot ceea ce a fost înainte, afirmînd tot ceea ce va fi în viitor. Ea va deveni acaparatoare.


Prin critica violentă a oricărei virtuţi formale, comunismul rus desăvîrşeşte opera revoltată a secolului al 19-lea, negînd orice principiu superior. Execuţiilor de regi din secolul 19-lea le urmează uciderile de zei din secolul 20, care merg pînă la capătul logicii revoltate şi vor să facă din pămînt împărăţia unde omul va fi dumnezeu. Domnia istoriei începe; identificîndu-se doar cu istoria sa, omul, infidel faţă de adevărata sa revoltă, se va pune, de-acum înainte, în slujba revoluţiilor nihiliste din secolul 20 care, negînd orice morală, caută cu disperare unitatea speciei umane printr-o epuizantă acumulare de crime şi de războaie. Revoluţiei iacobine, care încerca să instituie religii virtuţii, ca să întemeieze pe ea unitatea, îi vor urma revoluţiile cinice, fie de dreapta, fie de stînga, care vor încerca să cucerească unitatea lumii pentru a întemeia, în cele din urmă, religia omului. Tot ce era datorat lui Dumnezeu va fi, de acum înainte, dat Cezarului. »

Albert Camus, Omul revoltat, ed Sophia, 1994, pag. 146-147.