Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările

luni, 24 februarie 2014

Iubindu-l pe Maiakovski în cădere

http://edition.cnn.com/2013/12/02/world/europe/ukraine-protests/


De vorbă cu tovarăşul Lenin

[Poezia a fost scrisă la 20 ianuarie 1929, cu prilejul comemorării a cinci ani de la moartea lui Lenin.] 

Cu vîltoarea-i năucă de treburi, de fapte,
ziua trece,-i pe ducă, un ecou din ecou.
În odaie e noapte: şi sînt singur cu Lenin -
care se uită de sus, din tablou.
El vorbeşte. Şi-i energic şi cald,
sub zburlirea mustăţii mărunte,
arcul buzelor mute... Văd. Cuvintele-i ard.
Uriaşa lui frunte strînge-n desele cute
uriaşul gîndirii umane stindard.
Mii, din ţări şi meleaguri, parcă trec pe sub el
cît pădurile, steaguri... şi cît holdele, braţe...
Sar ca ars de pe scaun. Zboară, gîndul fidel -
luminează, de dragoste. Plin de nesaţ e!
„Eu, tovarăşe Lenin, n-am să ies «la raport»...
Cu-ochii-aprinşi mă prezint şi-ţi dau veste:
Pînă-n gît sîntem prinşi din efort în efort,
greu, tovarăşe Lenin, greu al dracului este,
dar vor fi împlinite toate muncile-aceste.
Dăm lumină şi haine celor mulţi, celor singuri,
scoatem fier şi cărbune mult mai mult cît cunoşti.
Dar alături de asta mai există, desigur,
şi o pleavă diversă de canalii şi proşti.
Oboseşti să te aperi şi să lupţi cu tîmpenii.
De cînd nu mai eşti tu, mulţi ne-ar vrea sub papuc.
Ticăloşii mai mişună, sînt sumedenii
pe pămînt şi in juru-i, buluc.

Un nămet de porecle, un torent de scursuri,
birocratici şi răi,
Tîrîtori pînă-n oase, os de chiaburi
şi sectari şi beţivi şi lingăi,
se proţăpesc, îşi scot pieptu-n afară,
cu insigne pe piept, farisei şi mişei.
Să le iei piuitul, nu e treabă uşoară -
vom mai avea de furcă cu ei.

Tovarăşe Lenin, pentru ani şi decenii-n
uzinele noastre şi pe-ogoarele toate,
în numele tău, tovarăşe Lenin,
chibzuim, respirăm şi răzbim şi ne-om bate!“
Vraf de treburi şi fapte, stins reflux de văpaie,
ziua trece. Sînt la lucru, din nou.
Şi e noapte-n odaie: şi singur sînt cu Lenin -
care se uită de sus, din tablou. 


1929
http://www.marxists.org/romana/tematica/literatura/maiakovski/index.htm#De_vorba_cu_tovarasul_Lenin

http://www.globalpost.com/photo-galleries/5716729


Lui Ilici

[Poezia a fost scrisă cu ocazia comemorării a şase ani de la moartea lui Lenin.] 

Cu toate sirenele bubuind spre potrivnici,
cu toate tractoarele laolaltă-n efort,
ascultă republica, tovarăşe Ilici,
ieşind la raport...

Acum cînd au smuls şi-alungară la dracu
vechiul regim ciocoiesc,
muncitorii cu secera, cu ciocanul, cu acul,
ţie, îţi făgăduiesc:

- Stîrpind tot ce-i putred şi josnic şi rău,
vom face din muncă, sporind-o cu sete,
din inima socialismului tău,
temeiul uman al întregii planete!
1930

 http://www.marxists.org/romana/tematica/literatura/maiakovski/index.htm#Lui_Ilici

miercuri, 15 ianuarie 2014

Trei poezii - prima a lui Eminescu

Timișoara, P-ța Libertății

De-or trece anii ...
Mihai Eminescu

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum". 





Cine naiba mai e și Tom Jones ăsta?
Charles Bukovski
traducere Dan Sociu
de vreo două săptămîni
eram încurcat cu o puștoaică
de 24 de ani în New York -
asta se-ntîmpla
în timpul grevei gunoierilor,
și într-o seară stabila mea,
gagica mea clară, o femeie
de 34 de ani,
a intrat peste noi, zicînd
„vreau să-mi cunosc rivala”.
cînd a văzut-o, i-a spus
„o, ce pizdulice drăguță ești tu”
și pe-urmă au început
să se zgîrie -
țipete de pisici sălbatice,

gemete, sînge și pișat...
eram în chiloți, și beat.
am încercat să le opresc,
am căzut, mi-am julit un
genunchi. au luat-o pe scări,
s-au rostogolit în stradă.

au apărut patrulele de poliție,
un elicopter se-nvîrtea pe deasupra.

stăteam în baie și mă
priveam în oglindă.
rareori ți se-ntîmplă
la 55 de ani lucruri
atît de minunate.
eram mai tare decît Revoltele
din Watts.

stabila mea, aia de 34,
s-a-ntors în casă.
era pișată toată,
hainele rupte,
cu doi polițai după ea
care voiau să știe de ce.

mi-am aranjat chiloții
și-am încercat să le explic.

Charles Bukovski, Dragostea e un cîine venit din iad, Polirom, 2007, pag.124-126.


Pavor nocturn
Dan Sociu
[...]
într-o galaxie îndepărtată, cu milioane de ani în urmă,
au fost zile de vară cînd, spre sfîrșitul lor,
la întoarcerea acasă, am fi putut să rămînem o familie
tînără, cu sare de mare pe piele, viitorul intact și
nucleele atomilor în specia lor inițială. o ploaie scurtă
s-ar fi topit deasupra flăcărilor, arcuindu-se peste
autostradă, fără să o atingă.
dar verile acelea s-au terminat, acum
n-ar fi decît un ocol furios, fără impact,
printre umbre.
[...]


Dan Sociu, Pavor nocturn, Cartea Românească, 2011, pag.65.

vineri, 3 decembrie 2010

Poezia lui Bob Dylan şi definiţia lui Nichita Stănescu


Aici e. Sufletul să i se
odihnească in pace .
Publicul devorator îşi împarte
rămăşiţele bolii sale
şi numerele sale de telefon.
Aici odihneşte.
Poetul.
Profetul.
Proscrisul.
Falsul.
Starul electricităţii.
Încuiat de un paznic
ce a descoperit că...
O poezie e ca o persoană nudă.
căci chiar fantasma
era mai mult decât o persoană.
Un cântec e ceva
ce călătoreşte singur.

                            Bob Dylan

citat

     Poezia nu este numai artă; ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Ea se exprimă în primul rînd prin artă, dar nu numai artă. Înţelegerea poeziei numai ca artă sărăceşte noţiunea de poezie. Ea nu este un mod de existenţă, cum se susţine uneori, ci o componentă fundamentală a existenţei.

    Uneori mărturiseam prietenilor mei că poeţii adevăraţi nu sînt scriitori. Arta scrisului şi noţiunea de scriitor cuprind pe prozatori, dramaturgi şi eseişti. Poeţii adevăraţi nu sînt scriitori, ei sînt şi scriitori.

    Dacă prozatorul poate inventa, dacă pictorul poate avea viziuni, poetul inventează în măsura în care este şi prozator, are viziuni în măsură în care e şi pictor. Poetul autentic nu inventează; el exprimă poezia din oameni, descoperă poezia din oameni, îşi modifică destinul poeziei din oameni, ca să fie crezut şi eficient.

Nichita Stănescu, Etalonul de aur, Nevoia de artă, III

din volumul amintiri din prezent, ed. Sport-Turism, 1985, pag. 176 mijloc

P.S. filmul I'm not there, a fost azi noapte pe TVR1.

joi, 2 decembrie 2010

Tinerii poeţi


Arta de-a face poezie, începe devreme, ar putea începe şi mai devreme, ar putea dacă scrisul n-ar fi un obstacol.
Muzica, pictura, ceea ce este audibil şi ceea ce este vizual, se propagă mai repede, în schimb scrisul devine o povară uneori.
Tinerii se întâlnesc, citesc fiecare, ascultă şi privesc, în toate acestea sunt încă semnele candorii din copilărie, unde nu există orgoliu, frustrare, sau vreo "parşivă stare" cum am auzit.
În schimb, căci trocul există, ei tinerii trebuie să obosească, să piardă într-un fel timpul de creaţie, orice formă de conservare le-ar anula toate dorinţele şi de aceea nopţile pierdute, căutările, iubirile devin un catalizator ce mai târziu îşi va dovedi eficacitatea.
Nu există o reţetă în a face poezie, filologia le arată doar regulile jocului, dar acest joc al literelor, al cuvintelor şi rimelor este infinit, căci poezia este stare insesizabilă de infinit.

În fotografie, în fundal, sunt tineri poeţi de la Chişinău, tineri neprinşi de vreo criză, de vreo politică, de vreun anevrism social, cu dorinţe mute, pe care numai poezia lor pot să le exprime.
Am rămas undeva suspendat în tot ceea ce cunosc eu, ceea ce scriu ei, ceea ce scriu eu şi ceea ce au ei. Pentru că ei au cel mai puternic atu al acestei lumi, tinereţea, şi cu ea pot încă trece mai departe.
Starea boemă încă există, există aşa cum n-am citit-o la alţii, este perpetuă şi este un semn de civilizaţie.
Am toată admiraţia faţă de efortul lor, de ceea ce ei speră că vor face.

joi, 15 iulie 2010

Poezii din liceu


De fapt, noi nu ne cunoaştem,
Este o periodicitate,
Atavică de altfel,
Bazată pe o latitudine vulgară
şi precară,
A sufletelor pereche
Într-o ureche!

sâmbătă, 29 mai 2010

duminică, 16 mai 2010

Ploaia



Vântul întoarse frunza,
Dar n-o răni.
Melcul neatent căzu,
Pe ceva.

Ploaia ce va veni cândva
Va petrece altceva,
Va scufunda melcul care
Neatent va pluti,
Întors.

El va visa,
Vârtos;
Cum că ar putea să se agaţe,
Să aibă coadă şi braţe.

Se trezi când se opri,
La un rest de os şi
Un câine veni şi-l mirosi.
Era gata să-l înfaşte când am venit eu

Şi l-am luat de jos,
Pe frunză din nou l-am pus.
De care
Se prinse şi se legănă supus.

vineri, 26 iunie 2009

Acuarelă


În oraşul-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşul-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
În oraşul-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

de Ion Minulescu

Limba şi literatura română, manual de clasa a XI-a, Art-Grup editorial 2007, pag. 197

photo by:
http://www.mlr.ro/pozemarite/casepm/minulescu/iminulescu.jpg