miercuri, 16 martie 2011

Isis şi cu mine în Zenobia de Gellu Naum

citat

Despre invocaţiile mele şi despre apariţiile Zenobiei am avut pe atunci chiar naivitatea să
scriu un fel de carte presărată pe alocuri cu mici teorii, mă rog, era de la bun început sortită
eşecului, poate de asta am şi scris-o: în ciuda cîtorva plăcute fragmente litherare şi a câtorva
sentinţe culthurale, esenţialul refuza să se exprime altfel decît în fapte simple care păreau,
după obiceiul lor, cam trase de păr, aşa cum par şi acum, ce să-i faci...
Amintesc notaţiile acelea, pe care nu m-aş mai simţi în stare să le recitesc, doar pentru că,
printre multe alte omisiuni voite sau nu, am impresia că se află şi un fel de invocaţie obişnuită
mie pe care o transcriu abia acum:

... să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de o pălărie neagră cu
borurile largi şi pleoştite cum purta un poet într-o piesă cehoslovacă o
mizerie în care to
tul se petrecea într-o cameră la; subsol aveam şi un costum ceva catifea
          acoperea bine mă simţeam
în el ca un baschetbalist de statură convenabilă
umblam de colo-colo în două labe pe poante ca un câine dresat
umblam pe poante cu lăbuţele îndoite de la încheieturi cu;
capul bine înţepenit pe gât cu ochii daţi peste cap
printr-un parc; Isis era lîngă mine mă iubea; alţii se adunau
câte doi câte trei ca să cânte eu recitam singur având o
singură admiratoare dar când vedeam fete umblam pe poante recitam

Isis nu zicea nimic ştia că nu se poate altfel vedeam două-trei fete
          începeam să umblu cu; pălăria
pe cap dar mult mai disperat recitam cât puteam mai tare
fetele treceau mai departe cu nişte băieţi care mă apreciau
umblam mult mai disperat una a zis: „nu mai zbiera
aşa pentru că pari un derbedeu" o speria umbletul meu şi pălăria mea neagră
vroia să mă întristeze să mor de ruşine cu pălăria mea cu tot
aveam un curaj nebun am recitat: „poate chiar sunt şi ce
dacă sunt?" ei i-a plăcut simţeam că începea să mă simpatizeze eram
disperat improvizam aiurea eram; nenorocit cu pălăria aia mă
asurzeam recitind umblam ; pe poante în jurul fetelor mă
simpatizau recitam:
„ziceţi voi aşa de mine vă dă mîna fiindcă sunt un alb nenorocit
ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când;
voi sunteţi roz verzi şi albastre ultimul; alb al mileniului
umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc etc"

strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conţine
de toate plus disperarea sfârşitului care coincide cu ultimele
lor calcule despre ; soarta ultimului alb reţinut
pe plantaţiile lor umblam cu ochii holbaţi pe sub
pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu
arbori înalţi Isis s-a aplecat şi mi-a; spus la ureche:
„nu mai recita; pe aici umblă matematicianul Cantor şi te mănâncă
un matematician e ceva pe la biserica mă-sii cântă pe acolo dar
ăsta e ; unul rău şi răzbunător un fel de înger exterminator"
aveam un curaj nebun fetele mă simpatizau strigam spre El:
„îţi dă mîna să mă mănânci fiindcă sunt ultimul alb dar să ştii
că nu-mi pasă şi am să recit" ; El n-a apărut era
la biserică nu l-am văzut am cotit după fete recitam; în
spăimîntat umblam pe poante fetele coborau spre o ecluză
pavată cu dale argintii am; făcut un ocol pe după copaci
„nu mai recita" spunea Isis „e un profesionist pe aici te
faci de rîs"
„n-are decât să fie şi mama profesioniştilor" spuneam „lor le dă
mâna dar eu; sunt ultimul alb pe planeta asta împuţită"
de fapt recitam lucruri tragice nu pot să le redau fiind
cam neclare m-am dus după fete la ecluză pe dale
lângă cabina paznicului uşa; era deschisă
în faţa ei se afla un dulap cu pereţii de sti; clă ieftină
cu o ştiucă mare înăuntru mă uitam prin sti; clă
atunci a ieşit paznicul (numai pe jumătate) cu un ciocan
în mână vroia să-mi dea peste degete să nu mă mai uit
dar s-a; retras imediat pentru că se speriaseră fetele
şi le respecta recitam la disperare umblam
pe poante în jurul fetelor strigam către paznic: „sigur îţi
dă mâna fiindcă sunt un biet alb lipsit de apărare"; şi
mi-a venit în minte să-l insult pe o chestie culturală
să le; jignesc şi pe fete cu ocazia asta deşi mă simpatizau
„sigur" am spus „vă convine fiindcă sînt ultimul alb"

îi jigneam pe toţi cei peste patruzeci PH D conservatori
honoris cauza ai muzeelor ingineri electrici astrologi spe;
cialişti în şti; inţe spaţiale atlantologi co; lecţionari de o
biecte precolumbiene generali de brigadă oceanografi is; torici
cartografi spe; cialişti ai războiului psihologic cercetători pa
rapsihici biblioteci ale congresului şi ale universităţilor
birouri culturale arhive librării educatori foşti piloţi so
cietăţi pentru investigarea inexplicabilului matematicieni
mitologi filologi colonei în retragere şi alţii care; parti
cipaseră prin sugestii directive şi corecturi la starea mea
actuală îi jignea din p d v cultural
ca şi pe fete care se; simţeau jignite din p d v naţional-sexual
dar protestau slab fiindcă mă simpatizau şi;
nu vroiau să mă întrerupă deşi li se înroşiseră pulpele de
indignare pe când ; eu recitam de unul singur
strigam Isis stătea lîngă mine nu mai zicea nimic

(atunci am ştiut că sosise timpul să părăsesc
coridorul şi să
mă îndrept spre mlaştini.)

Gellu Naum, Zenobia, ed. Humanitas, 2003, pag. 94-97

3 comentarii:

  1. gracias, domnule scorchfield, si buna dimineata sa fie!
    :)
    (iar cuvantul magic de intrare in alte lumi pe ziua de azi este BEAEO - ca sa fiu in spiritul lui gellu naum)

    RăspundețiȘtergere
  2. recomand

    http://scorchfield.blogspot.com/2010/08/dialoguri-nescrise-de-platon.html

    ca fiind una din intrările mele nekromantice, în ale virtualului :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc