tag:blogger.com,1999:blog-67248655062381014212024-03-13T06:32:29.320+02:00scorchfield“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
<b>Albert Camus</b>, <i>Caiete</i>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.comBlogger2453125truetag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-29162596565076990252023-09-20T16:10:00.003+03:002023-09-20T16:10:28.469+03:00Meduza<p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEBzhEuYXan_hT2srQrqNyPDsL5CLpxyUJTp3_lYJKGHZiaaiqaLGKHI4MPlst_M6uRfjGJLip2y89OOuL9Rdq4EziRdowPp4AzxqYG4CeHJl2zgyFArBzgd0fF86a5EeADWiboz58c3CZeZnFGhgyUmxt6-bo-C3dV4QKV3pQvzn28_SqE7dSKOdJ3Q3C/s1005/medusa0.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Medusa" border="0" data-original-height="1005" data-original-width="1000" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEBzhEuYXan_hT2srQrqNyPDsL5CLpxyUJTp3_lYJKGHZiaaiqaLGKHI4MPlst_M6uRfjGJLip2y89OOuL9Rdq4EziRdowPp4AzxqYG4CeHJl2zgyFArBzgd0fF86a5EeADWiboz58c3CZeZnFGhgyUmxt6-bo-C3dV4QKV3pQvzn28_SqE7dSKOdJ3Q3C/w398-h400/medusa0.JPG" title="Medusa of Caravaggio" width="398" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">Meduza de Caravaggio (Galeria Uffizi)</span></td></tr></tbody></table><br /><span> </span><span style="font-family: verdana;">Pentru a înțelege acest țipăt al privirii din fașa ta, trebuie să fii în camera obscură, de la cel mai înalt nivel public al Galeriilor Uffizi. Într-o înghesuială a celor ce doar doresc să facă o poză, ca mine dealtfel, fiind împins din spate, n-ai timp să te delectezi așa cum mai devreme ai făcut-o cu „Primăvara” lui Botticeli, unde de bine de rău, sala permitea prin aria sa desfășurarea privirii. Poza are timpul de expunere de o cincime de secundă, m</span><span style="font-family: verdana;">âinile trebuie să devină trepied: cu capul. Trebuie să îngheți puțin pentru a face o asemenea poză (cu o luminozitate f/2.8). Pentru o fracțiune de secundă m-am pietrificat asemeni privirii din fața mea, m-am mirat fără să respir.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"> Pentru a birui mulțimea de pe Ponte Vecchio care se scurge spre Galeria Uffizi, trebuie să vă rezervați bilete on-line. Singurul site sigur este cel oficial, nu încercați alte site-uri care va vând bilete după ora închiderii, așa cum am pățit cu rezervarea de la Galeria Academiei (Galleria dell'Accademia), unde se închide la ora 18, și biletul era de la 23.30!</span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-68839194935980148472023-04-17T22:27:00.000+03:002023-04-17T22:27:09.204+03:00I have 2 questions!<p> First:</p><p>Why we living here!</p><p>Second:</p><p>We living here?!</p><p><br /></p><p>Ultima prosteală când te sună rudele de sărbători; ține de ceea ce au de împărțit.</p><p>Doresc să știe dacă te-ai împăcat cu gândul că ceea ce este de împărțit nu-ți aparține.</p><p>Rudele sunt apropiate, adică știu totul despre tine, știu cum ai fost în leagăn, cum te-ai <i>bâțîit</i>, adică cum te-ai dat nani-nani.</p><p>Ceea ce și apropiații tăi prostănați aprobă, rudele, adică! Ceea ce în final n-ai!</p><p><br /></p><p><br /></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-60494197961455078142022-12-22T23:10:00.006+02:002022-12-22T23:11:36.647+02:00<p> </p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtrTBDAmVEexeMyxBDNdDspnBvPZYRsR9-XH1Zs0wAnIthRmdq0fHZ0CGti-eLPAyvqybFdBZ8A_ESoZK7XSbw1W5Sow1kbiauTGgon21ha4ybif98rtdUIrcfY-H8xY2dN06pkOu7ObW940Teszy1wYxbIKwfVnYfCQTDP0V-f8-_p3YNqDKxTjf3gg/s1500/oportunity0.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="oportunity" border="0" data-original-height="844" data-original-width="1500" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtrTBDAmVEexeMyxBDNdDspnBvPZYRsR9-XH1Zs0wAnIthRmdq0fHZ0CGti-eLPAyvqybFdBZ8A_ESoZK7XSbw1W5Sow1kbiauTGgon21ha4ybif98rtdUIrcfY-H8xY2dN06pkOu7ObW940Teszy1wYxbIKwfVnYfCQTDP0V-f8-_p3YNqDKxTjf3gg/w400-h225/oportunity0.JPG" title="Methoni gulf" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">Methoni gulf</span></td></tr></tbody></table><br /><p></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>În viață nu poți aranja umbrele, sau iahturi, nicidecum clădiri. Sunt multe lucruri pe care nu le poți aranja în viață. Am pomenit de umbrele gândindu-mă la femei, de iahturi privind banii, iar de case anconrându-mă. Cine nu vrea să câștige bani, să fie iubit și asta să se perpetueze, undeva până când poți să vezi, de undeva, să privești adică: niște umbrele, ceva iahturi și vreo casă-n construcție.</span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-83063478707471679632022-12-13T23:07:00.002+02:002022-12-13T23:08:31.666+02:00Întrecerea - Startul<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZxmb9lzSti_4no-UhQ0ycxWC-PgWmBwNzvEi-g8pKjjZShFZSGmdjQP_tdjmkhw7tjuttbAbXPAJtERaAwaP-AleZ7aLyB46bjLLTnW7kdo-ylJxV-gfUs8xhXoBPurMoA4Xg8Y-2eRLHecm1G76LdwJeDrKYBAFI_uTrv1ip8yZBwuBOMszNwCm3IQ/s1500/dusintors0.png" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="Sfera" border="0" data-original-height="408" data-original-width="1500" height="109" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZxmb9lzSti_4no-UhQ0ycxWC-PgWmBwNzvEi-g8pKjjZShFZSGmdjQP_tdjmkhw7tjuttbAbXPAJtERaAwaP-AleZ7aLyB46bjLLTnW7kdo-ylJxV-gfUs8xhXoBPurMoA4Xg8Y-2eRLHecm1G76LdwJeDrKYBAFI_uTrv1ip8yZBwuBOMszNwCm3IQ/w400-h109/dusintors0.png" title="Dus Intors la Skafidia" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">Skafidia</span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: verdana;"><br /></span><p><span style="font-family: verdana;">O echipă a plecat din punctul de start pe traseul stabilit spre punctul de final. În același timp, de la punctul de final pomenit adineaori, o echipă a plecat ca punct de start spre ceea ce ei au fost îndrumați ca fiind punctul de final, punctul de start pomenit din nou adineaori.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">O echipă de arbitrii s-au deplasat la jumătatea traseului și de acolo s-au despărțit, rând pe rând spre punctele se sosire, sau de start.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Publicul însoțea traseul în spatele gardurilor fragile.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Nimeni n-a pomenit de distanțe sau de număr, nimeni n-a pomenit de întrecere.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Întrecerea a început acum o săptămână, pe o ploaie torențială, ploaie pe care acoperișurile o suportau asemeni barajelor hidrotehnice. Concurenții îmbrăcați sumar, s-au rostogolit în prima fază prin bălțile ivite asemeni iazurilor, și-au înotat până la primul semafor.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Roșu!</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Se călca apa, alți stăteau pe mașini, cei de pe autocare își storceau tricourile.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Verde!</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Saltul, înotul, apropierea de pantă, de deal, metamorfoza; apariția picioarelor și de aici drumul spre soare.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Pe bărci pneumatice apăreau arbitrii, coordonați GPS, însoțiți de jurnaliști, în alte bărci, și în alte bărci; publicul. Concurenții puteau, traversau, deja uscatul devenea o problemă pentru martori. Monitorizarea devenea dificilă în absența mobilității acvatice. Atunci au lansat dronele, peste uscat și ape, păsările quadrospines vizualizau parcursul concurenților înaintea venirii dimineții.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Elicoptere traversau diluviul. Imaginile celor ce înaintau spre pantele luminate; sigure pentru alergare, erau apropiate, detailate, statice, până când jambiera ceda efortului gambei și atârna asemeni unei râme.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Nu exista un început, concurenții din ambele părți erau reprezentanți, fără ca nimeni să știe direcția, sau măcar echipa. Sigur unii aveau tricouri portocalii, iar ceilalți tricouri negre, în final toți, se pare că aveau aceleași tricouri ca și culoare.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Nimeni n-a discutat în mass media distanța sau durata acestei întreceri. Trebuie ca noi să aflăm asta!</span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-53280936834165323112022-12-01T22:43:00.004+02:002022-12-01T22:43:35.989+02:00Spre ploaie<p><span style="font-size: medium;"><span> </span><span style="font-family: verdana;">Am deschis fereastra, o lumină galbenă invadă umbra perdelei. Stâlpul opac din dreptul casei lumina prin ochiul său cercul din care priveam. Mirosea a ploaie.</span></span></p><p><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><span> </span>M-am întors lăsând perdeaua să se zbată. Bătea vântul. Un aer nou se prelingea în living, fotoliul primea și respingea secundar forme fantomatice; pe pereți ploaia prevestită se anunța prelung, întunecând.</span></p><p><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><span> Ochiul clipi; o dată, de două ori, apoi se stinse. Vântul se înteți, strada se lumină brusc și mașinile parcate și-au arătat culoarea, câțiva câini petrecăreți lătrară, alți domestici răspunseră, ploaia birui sunetele lor, prin tunet; bubui.</span><br /></span></p><p><span><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"><span> Tunetul aprinse alarmele unor mașini, brusc stropi de apă loviră geamurile și în același timp un nuc aproape de gard își lăsă garda jos. Răpăitul ploii acoperea ultimele frecvențe alarmante. Apa căuta ascunzișuri, iar canalele își ofereau gazda imediat inundându-se.</span><br /></span></span></p><p><span><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"> Peste fotoliu un birou oferea adăpost celui ce avea să scrie. În acel tumult brusc m-am așezat și privind fereastra am început să scriu „spre ploaie”.</span></span><br /></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-89399707770259054252022-11-12T22:51:00.009+02:002022-11-12T22:54:50.509+02:00Visul interzis<p><span style="font-family: verdana;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: verdana;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQVYQaAbK5xp3u9MirS7CRyY_Epi5qKELiXu43WuyH18p5KRJxRrTpCchYXijdkB3soJRcCHa1qZNIcknmNKo3EycL7kov8ElS8mvC59FtG_i6LCEAVDVkmrxFgH-YZ4573AQAKrSxJCAPQdVpnWw9fx-TsJVFCkzXU4uUVjXZRQyOJ8yeRYHH8Nt6Aw/s2000/erinis.gif" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1125" data-original-width="2000" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQVYQaAbK5xp3u9MirS7CRyY_Epi5qKELiXu43WuyH18p5KRJxRrTpCchYXijdkB3soJRcCHa1qZNIcknmNKo3EycL7kov8ElS8mvC59FtG_i6LCEAVDVkmrxFgH-YZ4573AQAKrSxJCAPQdVpnWw9fx-TsJVFCkzXU4uUVjXZRQyOJ8yeRYHH8Nt6Aw/w400-h225/erinis.gif" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: verdana;"><br /><span><br /></span></span><p></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>Poveștile cu vise, în care lumea reală are legătură cu cea onirică, de aici întrebări, și de aici și răspunsuri, apoi dialoguri, apoi discuții, celebrări, amintiri, regrete, certitudini.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> Cel mai vis dintre toate visele se referea la o existență anterioară, în felul în care eram mai tânăr, combinat cu cea exterioară, în felul în care murisem. Aveam impresia sigură că nu visasem, eram mort și legat de aspectul acesta continuam să trăiesc prin vis.</span><br /></span></p><p><span><span style="font-family: verdana;"><span> Sigur nu murisem din moment ce visam, sigur morții nu visează, iar visul era referitor la ceea ce eu trăisem în trecut, nu că această manifestare mă salva de la moarte.</span><br /></span></span></p><p><span><span><span style="font-family: verdana;"><span> De vis, numai de bine; relata ceea ce-mi dorisem toată viața, viață, de rău; ceea ce mi se îndeplinise.</span><br /></span></span></span></p><p><span><span><span><span style="font-family: verdana;"><span> În timpul visul m-am trezit și mi-am amintit tot visul, am știut în acel moment că visasem și că viața mea era cea care am desăvârșit-o prin voința mea; m-am liniștit atunci.</span><br /></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span style="font-family: verdana;"><span> Am adormit din nou și-am visat celălalt vis; că eram mulțumit de viața mea mea și că nu merită să visez.</span><br /></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span style="font-family: verdana;"><span> </span>Acest vis mă urmărește și acum, nu mai visez nimic, mă scol dimineața lipsit de vise, gol de existență, lipsit de dorință, pentru o perioadă, pentru o oboseală. Mai târziu, copleșit, visez din nou visul interzis, cel care mă lasă să visez celelalte vise; și-atunci sunt fericit.</span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><br /></span></span></span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-12308737404977432972022-10-29T22:50:00.005+03:002022-10-29T22:51:05.412+03:00Cei care trec strada<p> În locul unui poem numit „Cei care trec strada”, am să scriu o diatribă despre cei care nu îndrăznesc să treacă strada.</p><p><span> Strada este o direcție.</span></p><p><span><span> Nu te abați până la prima intesecție.</span><br /></span></p><p><span><span><span> Evadarea spre trotuare nu există, strada există numai pentru mișcare.</span><br /></span></span></p><p><span><span><span><span> Strada este unică.</span><br /></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span> Parcursul cere răbdare.</span><br /></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span> Există pauze la fiecare intersecție, se numesc semafoare!</span><br /></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span> </span>Strada este un conținut de semafoare, și de așteptare.</span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span> Un semafor are un conținut de așteptări.</span><br /></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span> Strada este o așteptare.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span> Evadarea este o așteptare.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span> Mișcarea devine o răbdare.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span> Nu mai treci strada, pentru că ai răbdare.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span> </span>Strada are un semafor, care are răbdare.</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span> O culoare devine răbdare.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span> Direcția este o culoare.</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span> </span><br /></span></span></span></span></span></span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-77859720299495958402022-10-06T00:39:00.002+03:002022-10-06T00:39:57.890+03:00Interviu<br /><span style="font-family: verdana;"><span> </span>Când Jerome K. Jerome a scris „Three Men in a Boat (to Say Nothing of the Dog)” a avut conștiința intimidată de-o călătorie-n trei care s-a transformat într-un chestionar în care lipsurile și întrebuințările (a se citi „skills”) s-au arătat de fiecare dată nepotrivite. Singurul martor a ceea ce scriu eu acum este în scriere, mort demult; câinele, barca-i la muzeu.</span><div><span style="font-family: verdana;"><br /> <span> </span>Poți arunca o piatră asemeni discului olimpic și să transformi o gâfâială într-un țipăt divin, iată cum devine un interviu de angajare într-o hipstereală de metrou, în care la fiecare stație unul îl împinge pe celălalt să coboare.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /><span> </span>Într-un „meeting” televizat i-am așteptat pe cei trei călători în barca mea, neștiind încă dacă eu sunt câinele sau barca însăși. Am decis că trăiesc și-am ales câinele. Pentru cea mai bună transparență, cei trei sunt magii de la Răsărit, se știu ei, cei trei apostoli evanghelici, se cunosc ei, sau mai aproape de mediu balcanic; Take, Ianke și Cadîr, antagonic ei.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /> <span> </span>„Cel ce vinde” îmi prezintă firma; un lung șir de poze într-un „power point” lipsit de grație, asemeni acestui blog: fond deschis și scris închis. Etape, poze; „goals”, poze; „desires” o singură poză.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span> O avalanșă de explicații nedorite se întrebuințează într-un mecanism ce avansează dincolo de plenitudinea zborului cu aripi, zbor pe care l-a încercat Icar, topindu-se.</span><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span> „Cel ce distribuie” mă-aruncă în neologisme, parametrii, protocoale, mai puțin algoritmi, mai ușor în matematică, în fizică, chimie de alt fel. Știința se naște nu se dezvoltă, progresul există nu se cercetează și suntem digitali ce pula mea! (Expresia îmi aparține)</span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span> „Cel ce încearcă” testează, pe mine, „camera” lui (o închide, o deschide), <i>n-am fustă</i>, nu trișez, nu-s „niemann”.<br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span> Apar darurile, odată cu lipsurile, cu uitările, cu confuziile, cu așteptările.</span><br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span> Suntem pentru că lipsim altfel. Pascal: „M-ai găsit pentru că m-ai căutat!”. Deontologie previzibilă, <i>google la greu</i> în barcă, istorie antică în limba engleză, de așteptat cum se pronunță „Gaugamela” în limba ultimului mare imperiu cu cea mai longevivă regină. Ce ambiție să fii imperiu ca dimensiune istorică și să rămâi „spălătoreasă” a unui exit_european executiv regat; regină.</span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span><br /></span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span> Apar binarii, digiții, secundele și stră-strănepoatele lor, nanosecundele. Se nasc în „dialog” <i>memoriile</i>, cele fizice, cu RAM-uri, ROM-uri (orice interpretare vă aparține), o lungă eclipsă a unor noțiuni ce țin de bunul simț al oricărui mânuitor de coduri sau al celui ce mânuie „mărgelele de sticlă”.</span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span><span><br /></span></span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"> „Cel ce încearcă” remarcă în ceea ce eu n-am subscris, revizuiește în ceea ce eu n-am relatat.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"> „Cel ce distribuie” testează: atunci am hotărât că nu mai sunt câine, ci barcă. Să fie un final, un țărm („inshore”) shakesperian, într-o piesă bine-cunoscută.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span> Sunt barcă și singurul meu pasager este câinele.</span><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span> Cum s-au petrecut lucrurile?!</span><br /></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"> </span><span style="font-family: verdana;">„Cel ce vinde” a rămas cu taraba goală, nepăsător fiind n-am încercat ieftin, n-am negociat. Poți vinde ceea ce tu însuți cumperi, ca vânzător, este cel mai ieftin pentru tine. În partea cealaltă, cumpărător, nu poți revinde, deci este scump.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"> „Cel ce distribuie” a avut un discurs, felul în care „se poate”. Trist, fără muncă continuă și experiență, delta devine o mlaștină. Trebuie canale, subterfugii, nu ilegale ci descoperite, se numesc: canale, ține de Veneția ca oraș și cultură, de Olanda ca țară și existență.</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"> „Cel ce încearcă” a avut onoarea să-ntrebe de „ceea ce fac” și răspunsul a venit ca maimuțele-ntru-copac, „</span><span style="font-family: verdana;">nobel neanderthal genome project”: de pe google!</span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><br /></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span> Nu există un final, un asemenea interviu te poate urmări toată viața asemeni unui ciclu, unor eclipse (pentru că tot am pomenit de ele), personajele pomenite există, te inundă, fac parte din viață. </span> </span><span style="font-family: verdana;"> </span><span style="font-family: verdana;"><span><span><span> </span><br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span> Este greu de înțeles, fără Xenofon, fără Noyce, sau Byron acest text, dar se poate goli o sticlă de vin în onoare intervievatului pentru pudoarea lui de a scrie acest simplu text.</span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span><br /></span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span><span> </span><br /></span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><span> <br /></span></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><span><span><br /></span></span></span></div><div><span style="font-family: verdana;"> </span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /></span></div><div><span style="font-family: verdana;"><br /><br /> <br /></span><br /></div>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-60861191409489666132022-06-18T22:56:00.007+03:002022-06-18T22:58:38.462+03:00Despre începutul lumii<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyentS2W5Ak7XZqCc4uz-2U_Cplpi2K3o5sSEo4CM7HlLiajc6bdYBb69EeQe61zWAv6Spl79kqxT9axnT8UdfwY5BKxNd7zeLPkzNDRjfQWauD79aLuDFQit5MDwBI9a9dqFxtYfbk4ruYgiJWEWhU3itfTsL00rh6K_4AxZ67f3yQpVYezIEZAcZYQ/s4988/imaginea.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3376" data-original-width="4988" height="271" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyentS2W5Ak7XZqCc4uz-2U_Cplpi2K3o5sSEo4CM7HlLiajc6bdYBb69EeQe61zWAv6Spl79kqxT9axnT8UdfwY5BKxNd7zeLPkzNDRjfQWauD79aLuDFQit5MDwBI9a9dqFxtYfbk4ruYgiJWEWhU3itfTsL00rh6K_4AxZ67f3yQpVYezIEZAcZYQ/w400-h271/imaginea.JPG" width="400" /></a></div><br /> <p></p><p><span> </span>Imaginea supraviețuiește datorită ființei, nefiind geloasă pe imagine; ființa se perpetuează la infinit prin asta. Când încerci; când nu contează decât gestul creației, minusculul caracterizat în contemporanul tău de către ceilalți face ca importanța gestului să fie egală cu a creatorului; fiind el un Dumnezeu al unui Univers propriu, neînțeles decât de câțiva, puțini, neînsemnați, și pe cale de dispariție.</p><p><span> Vreau doar să scriu, că în urma unui vaiet anonim pe care artistul în disperare reflecta creația, vine copilul cu umbra degetelor, aruncate din antebrațul lipsit de oboseala erudiției, a exercițiului aproape zilnic, dar care devine vital acum și recrează umbra: ceea ce artistul, nu numai că nu mai poate, dar nici nu mai vrea.</span><br /></p><p><span> Am fost acolo și-am văzut umbra artistului chinuindu-se în spatele zidurilor cetății, întâlnindu-se cu cei asemenea lui, care cu mult timp înainte au clădit cetatea și-au întors cărămida; să dea boltă, să dea coloană.</span><br /></p><p><span><span> Nimic nu este în zadar, în goana unui cal, sau pe cal, vine umbra copilului și memoria ei, și gestul ei, și ea însăși în toată puterea care va izbucni: va erupe mai târziu. Este suficient că ea a văzut și-a colorat în umbra ei, din acel moment o memorie ancestrală va fi tipărită.</span><br /></span></p><p><span> Te felicit mare artist că ai reușit!</span><br /></p><p><span> </span><br /></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-62134404415491778612022-04-07T22:47:00.003+03:002022-04-07T22:55:17.118+03:00Să nu fii iubit<p><span> </span>Într-o anvergură acoolică a susținut că nu este iubit (personajul) și scriitorul și-a amintit filmul (Birdman) în care personajul principal susținea că nu este iubit și își va „lua gâtul” în fața publicului, ceea cea s-a întâmplat.</p><p><span> Scriitorul a mai luat o gură de vin și a susținut că personajul era iubit, dar nu îndeajuns.</span><br /></p><p><span><span> Criticul a notat că scriitorul nu desăvârsește îndeajuns iubirea!</span><br /></span></p><p><span><span><span> Publicul a așteptat sinuciderea; ceea ce a fost un simulacru, nu a convins asupra faptului, sau a ideii!</span><br /></span></span></p><p><span><span><span><span> Atunci scriitorul a trebuit să elaboreze acțiunea, la cererea publicului a rescris că nu era vorba de „iubire”, iar la cererea criticului (scriitorul) a reiterat idea; că omul poate trăi fără a fi iubit.</span><br /></span></span></span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-77255544916743411552021-12-15T20:58:00.002+02:002021-12-15T21:11:43.767+02:00Pisica<p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>În vremurile bătute de molimă, am dat curs unei cereri de-a salva un pui de pisică, în felul în care o pisică vagaboandă s-a aciuiat în fundul unei grădini a unora din prietenii mei și a fătat cinci <i>bucăți</i>.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> Am ales-o pe cea neagră cu-n cuib alb pe piept, cu buze vinete și păr lipsă în jurul urechilor.</span><br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span> În scurtul an ce-a venit, molima a trecut prin trei valuri și foametea-și făcea loc între cei săraci și scurți la minte, nevaccinați și umpluți de boală. Nimic nu părea că oprește acest asediu epidemiologic, dar pisca deja avea peste nouă luni.</span><br /></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span><span> Frigul iernii a ales ca început prima zi de decembrie și-un vânt venit din munți arse mușcatele înflorite târziu și aruncă ultimele boabe de struguri necoapte încă, pe pământ. Dimineața câinele le amușina ca pe niște perje dulci și strălucitoare. În schimb pisica cânta slab coțovenelor ce vegheau pe crengile mimozei uriașe.</span><br /></span></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span><span><span> Într-un prânz înghețat, pisica țâșni afară când am intrat și în secundele ce-au urmat apucă un porumbel prost și leneș și-l târâ în dosul casei. Degeaba m-am repezit în umbra casei, pisica speriată lăsă garda jos și porumbelul zbură, dar nu mult, cazu în vie și se împreună asemeni unei nuci. Când l-am ridicat, o pată roșie se mărea pe gât, sub cioc; un ochi se închidea și se deschidea la fiecare secundă. În speranța unei fapte bune am pus porumbelul în poalele prunului din fața porții, pe stradă, și-am gonit pisica-n bucătărie, o cheamă Nix; este noaptea cu luna cea mai mică pe pieptul ei.</span></span></span></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span><span><span> Mi-am turnat un pahar de vin, am ascultat cum cățeaua latră la poartă și-am purtat paharul de vin la fereastra ce dă spre stradă. Afară, tiptil, un vecin de peste drum, venea aplecat la prunul cu pricina și luă porumbelul, încă viu și cald, apoi fugi cu el <i>între case</i>. „Între case</span></span></span></span></span><span style="font-family: verdana;">” este un eufemism local și se referă la grădinile pe care localnicii le-au vândut celor care și-au construit <i>case în spatele caselor</i> lor; strada de acces fiind îngustă, lungă și înconjurată de zidurile mici ale acestor case.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> Veni repede un timp în care molima lipsi jumătate de stradă de locuitorii ei.</span><br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span> Îmi amintesc c-am citit despre o insulă din Egeea, aproape lipită de Peloponez, care în urma unui asediu, locuitorii și-au mâncat toate animale domestice, inclusiv pisicile.</span></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span> </span>Când termin de scris am să chem pisica-n bucătărie, avem ceva de discutat, despre <i>porumbelul 'cela</i>.</span></span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-9744023682913373522021-09-11T15:01:00.002+03:002021-09-11T15:01:55.666+03:00Misterul unei neînțelegeri<p><span style="font-family: verdana; font-size: medium;"> <span>Lipsa unei priviri, la fel ca lipsa unui ecou; lasă însemnătății înțelegerii forma unui loc gol. Cei care speră, și cei care lasă în viața lor nuanțe ale unei culori ce definesc trecerea lor întru-ființă, se înșeală. Dincolo nu sunt culori, nici nuanțe; poate regrete.</span></span></p><p><span style="font-family: verdana; font-size: medium;">Ceea ce doresc să scriu se referă la motivul unei înțelegeri, motiv care dispare odată cu felul nostru personal de a fi parte în acestă lume, unică.</span></p><p><span style="font-size: medium;"><span style="font-family: verdana;">În final, neînțeleger</span><span style="font-family: verdana;">ea, apare exact la timp în imaginea pierderii înțelegerii, adică: neputința și lenea de-a crea ceva nou în viața asta.</span></span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-35215767393512583912021-01-10T13:57:00.000+02:002021-01-10T13:57:03.387+02:00Libertatea creației<p> <table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr8JCy59lp9JTlsiRVscM6l_4HHUOVytSZyBzvFFsOjLGe-fQfKYpz47ryvJp8u4V8m_GfWewlvCmSpO7zbESL6oaweb4nLXHv00K_LPiarmL6Rx5LFLw1gv7PSnKudWoSUY7y702BUPBV/s2048/Hunter+with+a+dog.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1281" data-original-width="2048" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr8JCy59lp9JTlsiRVscM6l_4HHUOVytSZyBzvFFsOjLGe-fQfKYpz47ryvJp8u4V8m_GfWewlvCmSpO7zbESL6oaweb4nLXHv00K_LPiarmL6Rx5LFLw1gv7PSnKudWoSUY7y702BUPBV/w400-h250/Hunter+with+a+dog.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><b>Vânător cu câînele</b></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: verdana;"><br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>La Ninive, au rămas neantinse multe basoreliefuri; multe dintre ele reprezintă scene de luptă sau de vânătoare, ne referim la cultura asiriană din secolele 7-8 î.e.n.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> Tiparul uman al acestor reprezentări ține de canoanele artistice ale acelor vremuri, vremuri în care regele superviza arta; la fel ca puterea politică sau chiar religia. Orice om care era stocat în memoria pietrei trebuia să fie simplu inclus într-o categorie acceptată. Dacă era însuși regele, acesta trebuia să fie cel mai mare ca dimensiune geometrică, apropiații regelui și soldații aveau o altă alură, iar sclavii, ceilalți, alta. Este bine determinată privirea, aceasta trebuia să fie orizontală, ca mai sus; a privi în sus, era un act de egalitate cu zeii, numai regele (care era la rândul său transpunerea zeului suprem pe pământ) avea voie. Omul de rând nu privea în jos, atunci când o făcea, era determinat de acțiunea și de fapta sa, regele privea în jos (de obicei cu severitate) pentru ca supușii să se știe umăriți; se manifestă ubicuitatea, transcendența fricii către popor.</span><br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"> Sunt sigur că artisul era cenzurat pentru a nu depăși, chiar fără să vrea, canoanele impuse de secole. Ceea ce nu se știa, poate chiar și de către artist (sic!), era faptul că arta nu poate fi cenzurată. Cel care a sculptat basorelieful, fie unul singur sau un grup, <i>au eliberat</i> câinele. Dacă omul nu a putut fi <i>liber</i> artistic, atunci celelalte elemente trebuiau să fie libere; în felul ei cenzura, ca și acum, nu poate strânge la un loc toată creația artistică și să o sufoce. De aceea priviți câinele nu omul, priviți dinamica, nu rigiditatea, linia curbă, nu dreapta.<br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> Câinele privește în sus, el conduce; lațul este întins. Câinele latră, se bucură de libertatea cozii sale, enormă , ridicată, le fel ca și capul; nu știm înaintea lui mărimea prăzii, sau a dușmanului. Totuși, pentru a opri această libertate, artistul îi aliniază picioarele din față, câinele stă în clipa aceea.</span><br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span> Goya a pictat „Câinele” cu peste două mii de ani după, aici câinele privește în sus, este numai capul lui în partea de jos a picturii, iar restul este un cer sau zid nedefinit.</span><br /></span></span></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-71759773818449112492020-11-07T20:36:00.004+02:002020-11-07T20:40:37.891+02:00Peloponez<p></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqG8Ae_u8YNDmUdEwdX42a3yVlowaktaF4-jwAxJmmP6GClfMdS_VHMoSjvXqTfaCbWYbTx9mTcnSPu3vdM_Zeej3jQWIMcUxL88DOCAbAOl8OZ8Gy7hcjuwwNKsSYqg5lb-GAykhl1u06/s1062/Peloponnese_modis.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1062" data-original-width="900" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqG8Ae_u8YNDmUdEwdX42a3yVlowaktaF4-jwAxJmmP6GClfMdS_VHMoSjvXqTfaCbWYbTx9mTcnSPu3vdM_Zeej3jQWIMcUxL88DOCAbAOl8OZ8Gy7hcjuwwNKsSYqg5lb-GAykhl1u06/s320/Peloponnese_modis.jpg" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">https://ro.wikipedia.org/wiki/Peloponez</span></td></tr></tbody></table><br /><p></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>Mergând spre sud, după Lamia, înainte de Termopile, se poate coborâ de pe autostradă; spre stânga șoseaua urcă spre Delphi. Din bifurcație, foarte aproape este monumentul și muzeul de la Termopile, locul celebrei bătălii antice. </span></p><p></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX3hHTBEc-RGWE9tss6HYRGsNxEeru_a_Z1ziSifw_G9Tlw7EMjt2_aD0qpSG2NEPSaehsV_CLQ9dW0Vc4dqrecaOU-Pp87-6Vl-qsbAf_Z4SiqiCoO6nnIEtaA0zywOtYvTePnQe4f6s8/s2000/Termopile+2011-0.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="970" data-original-width="2000" height="194" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX3hHTBEc-RGWE9tss6HYRGsNxEeru_a_Z1ziSifw_G9Tlw7EMjt2_aD0qpSG2NEPSaehsV_CLQ9dW0Vc4dqrecaOU-Pp87-6Vl-qsbAf_Z4SiqiCoO6nnIEtaA0zywOtYvTePnQe4f6s8/w400-h194/Termopile+2011-0.JPG" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">Termopile anul 2011</span></b><br /></td></tr></tbody></table><p></p><p><span style="font-family: verdana;">Dacă nu vă grăbiți când vă întoarceți pentru a urca spre Delphi, imediat pe stânga sunt băi termale sulfuroase.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>Acesta este unul din cele două drumuri spre Peloponez, prin munții Parnanssus, spre Amphisa, coborând la Itea, tăind astfel Atica, ajungând în final la Golful Corintului.</span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> Șoseaua urcă în curbe largi și rareori devine foarte abruptă și strânsă. Peisajul este magnific și în apropierea orașului Amphisa peisajul se deschide în largi livezi de măslini, înconjurate de prăpăstii adânci, în depărtare se vede marea.</span><br /></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span> În viață ai parte de multe ocoliri și timpul pierdut se măsoară în mari dezamăgiri, rareori „ocolirea” ne dă răgazul unei regăsiri și cei care pot să-și amintească asta, mult mai târziu, sunt lipsiți de detalii, sau ocolesc din nou subiectul nefiind în stare să-și amintească acea „ocolire”.</span><br /></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span> Una din marile „ocoliri” personale este <i>ocolirea spre Delphi</i>. Pomenesc de felul în care prima oprire de o zi, pe acest drum merită să fie făcută la Delphi.<br /></span></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span></span></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyCmZgnj-6pDdieppuu57g99_eXEmIjdNzyZnbpGIt7R2rX75apJpZGDLuCefi4cBZ9wI-AQa4qpkNBRNGmgR5m3WmJ27NHrB8UUY89BVbw13V_mrgtlE9gm85_aTqWtRAm-AAyBrEEFYG/s2000/Delphi+0.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="font-family: verdana;"><img border="0" data-original-height="1122" data-original-width="2000" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyCmZgnj-6pDdieppuu57g99_eXEmIjdNzyZnbpGIt7R2rX75apJpZGDLuCefi4cBZ9wI-AQa4qpkNBRNGmgR5m3WmJ27NHrB8UUY89BVbw13V_mrgtlE9gm85_aTqWtRAm-AAyBrEEFYG/w400-h225/Delphi+0.JPG" width="400" /></span></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: verdana;"><span>Delphi - teatrul, mai jos Templul lui Apollo - 2011</span><br /></span></td></tr></tbody></table><span style="font-family: verdana;"><span><br /><span> </span>Delphi se referă la ceea ce în antichitate a fost -un mare centru religios, dar satul Kastri este deja un mic orășel plin hoteluri și taverne, foarte aproape de situl arheologic. Locuri de cazare sunt peste tot și multe hoteluri au piscine. Totul este construit costier, deși se urcă și coboară la greu, dar merită efortul.</span></span><p></p><p><span><span style="font-family: verdana;"> Este timp de vizitat muzeul și tot situl arheologic, inclusiv Templul Atenei Pronaia.</span></span><br /></p><p><span></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZCE7GqRwoZs6wr1w2Ohoa8brPRAtIfsDOOVPdV_h_bTbW-PhBT2c1SjdZEHkDxblem34FJoUGe2B2sQWcGRodcMEGBjhlh-3XsTbx6bf3G919HRvsH73TtGmBkTRabd7lpBzX6kDeeCgB/s2000/Atena+Pronaia+0.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1122" data-original-width="2000" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZCE7GqRwoZs6wr1w2Ohoa8brPRAtIfsDOOVPdV_h_bTbW-PhBT2c1SjdZEHkDxblem34FJoUGe2B2sQWcGRodcMEGBjhlh-3XsTbx6bf3G919HRvsH73TtGmBkTRabd7lpBzX6kDeeCgB/w400-h225/Atena+Pronaia+0.JPG" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">Templul Atenei Pronaia - în spate, la stânga Templul lui Apollo</span><br /></td></tr></tbody></table><span><span style="font-family: verdana;"><br /></span></span><p></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span>A doua zi de dimineață, după un mic dejun grecesc (iaurt cu omletă), coborâm spre Itea. În oraș facem stânga spre Patras. Urmează un traseu paralel cu golful Corint. Doar pentru curioși, Galaxidi merită vizitată, dar trebuie să vă abateți de la drum.</span></p><p><i> va urma</i> <br /></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span><br /></span></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span><span><br /></span></span></span></p><p><span style="font-family: verdana;"><span> </span><br /></span></p><p><br /></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-61379579043756546242020-10-24T23:53:00.003+03:002020-10-25T00:00:23.006+03:00Păsările ca animale superioare<p><span style="font-size: medium;"><span> </span>În lipsa zborului <i>cel mai superior animal</i> a inventat teatrul.</span></p><p><span style="font-size: medium;"><span> </span>Pentru a se deosebi între ele, animalele superioare s-au denumit reciproc, astfel că atunci când din coincidență părinții numeau în același fel progenitura, așa-i rămânea; fonetic, numele.</span></p><p><span style="font-size: medium;"><span> </span>La fel ca și pe descendenți, au denumit și celelalte ființe din jurul lor, dacă pentru o <i>piatră</i> exista o fonetică clară din partea comunității, repetabilă de către majoritate, atunci <b>piatra</b>, în timp, devenea acel cuvânt. Cuvântul a fost clasificat superior ca nume: „nomen”.</span></p><p><span style="font-size: medium;"><span> </span>În latină <i>nomen</i>, poartă un alt cuvânt în sânul său, cel de <b>om</b>. Nomen este numele omului.</span></p><p><span style="font-size: medium;"><br /></span></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><img alt="Epidaur - Teatrul 2009" border="0" data-original-height="843" data-original-width="1500" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm5_kDKLRCu4yZUbUCybGbXIM-ugckDizT7pIeRzjI0yCq9IUgipzBz7KW1zV-7eFpvMpp2PCyiob3tPG5kQWJZOXwE-eyCwr12_8gb4w1F79ih9ozo4hEfPr3rhyphenhyphendPmJaHNNy5S3PM_LI/w400-h225/Epidaur+Birds+0.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" title="Epidaur - Teatrul 2009" width="400" /></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: xx-small;"><b>Epidaur - 2009</b></span><br /></td></tr></tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhm5_kDKLRCu4yZUbUCybGbXIM-ugckDizT7pIeRzjI0yCq9IUgipzBz7KW1zV-7eFpvMpp2PCyiob3tPG5kQWJZOXwE-eyCwr12_8gb4w1F79ih9ozo4hEfPr3rhyphenhyphendPmJaHNNy5S3PM_LI/s1500/Epidaur+Birds+0.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: medium;"></span></a></div><span style="font-size: medium;"><br /><span> </span>În ziua sfintei Maria, după calendarul </span><span style="font-size: medium;">creștin-</span><span style="font-size: medium;">ortodox, intrarea a fost liberă și astfel fără să vrem i-am întâlnit pe cei mai mulți. O clipă de liniște și-am făcut fotografia.</span><div><span style="font-size: medium;"> În seara acelei zile se juca piesa de teatru „Păsările” de Aristofan, piesă în care oamenii sunt <i>păsări</i>.</span></div><div><span style="font-size: medium;"> Pentru a nu supăra pe nimeni, fabula teatrală era nimerită pentru un soi de revoltă împotriva acelor <i>cognomeni</i> care și-au uitat menirea: de-a denumi în majoritate lucrurile înconjurătoare.</span></div><div><span style="font-size: medium;"><span> Trebuie să ajustez ideea prin care purtători ai aceluiași nume de ființe, erau animalele superioare, pentru că știau asta și deseori pe parcursul unei zile o rememorau prin apelative, chemări sau chiar porecle, adică asemănări cu ființele și lucrurile din jurul lor. Oamenii, despre ei este vorba, nu uitau o clipă că sunt oameni. Acest lucru nefiind o formă de rasism și mai degrabă un orgoliu existențialist. Oamenii în felul în care își derogau acest fel se simțeau doar protejați de zei, dar știau în același timp că ființele inferioare, mai ales animalele pot lua în ființa lor un zeu.</span></span></div><div><p><span style="font-size: medium;"><span> În felul acesta, omul avea răbdare: să se nască, să trăiască și să moară. Nimeni nu a reușit să trezească un altfel de periplu, existau zvonurile că unii pot deveni semizei, sau pot petrece un timp infint pe niște câmpii fericite (Elizee), la fel de fericiți ca și câmpiile.</span></span></p><p></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><img border="0" data-original-height="843" data-original-width="1500" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3wMdHpoV68ZYUq1rKNtbWmxPlEjAxcgPTuvgB-TZMtkvj08z0-LWHmLQoEyu_9mgqmXOu3vJ6JOZXAXx_9SZHvLGa25FRNGBdUaHpeskj2euRitxCkA3pfqzcAS5BrbUgwCckpoaSd9s1/w400-h225/Birds+0.JPG" style="margin-left: auto; margin-right: auto;" width="400" /></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><b>În spate: Parados, pe acolo intrau actorii, aici este Skena, locul corului și al povestitorului</b></span><br /></td></tr></tbody></table><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3wMdHpoV68ZYUq1rKNtbWmxPlEjAxcgPTuvgB-TZMtkvj08z0-LWHmLQoEyu_9mgqmXOu3vJ6JOZXAXx_9SZHvLGa25FRNGBdUaHpeskj2euRitxCkA3pfqzcAS5BrbUgwCckpoaSd9s1/s1500/Birds+0.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: medium;"></span></a></div><p></p><p><span style="font-size: medium;">În final, pot scrie că în piesa lui Aristofan, oamenii au dorit să fie păsări, nu ca Icar bineînțeles, dar menirea lor într-o gâlceavă generală era să zboare, chiar departe.</span></p><p><span style="font-size: medium;">Am ajuns, ca civilizație într-un impas major, dat de o pandemie, repetabilă deatfel; dar ca la orice repetiție, cei ce cântă fals n-au fost excluși din cor din cauza publicului. Publicul este omenirea, așa numitul „popor”, care nu încetează să creadă că zborul este dat fiecăruia, la fel ca și <i>democrația</i> acea voce poporală în care deseori se strecoară în aceste vremuri impostorii, cei ce cântă fals și nu dați vina pe ciori, corbi, coțofene, stăncuțe: acestea sunt doar acompaniamentul.</span></p><p><br /></p><p><span style="font-size: medium;"><br /></span></p><p><br /></p></div>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-852508755434926972020-08-27T00:36:00.001+03:002020-08-27T00:37:05.142+03:00Firul călăuzitor din spatele luminii<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcY6w0ALeELJfZwA2NSSXqazNR1CXDbmaqb0LIW1EgpXRM9yHzpqthE4J-tQxQfV8psmptAkJIWZKvPCtkbjqJ__nJnWWtSJRNIm75YugpG8jPg9X-H1CO2qoUbJ-H0Bms_eMXRIl3fqIM/s2048/bulb.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1110" data-original-width="2048" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcY6w0ALeELJfZwA2NSSXqazNR1CXDbmaqb0LIW1EgpXRM9yHzpqthE4J-tQxQfV8psmptAkJIWZKvPCtkbjqJ__nJnWWtSJRNIm75YugpG8jPg9X-H1CO2qoUbJ-H0Bms_eMXRIl3fqIM/w400-h217/bulb.JPG" title="Led bulb 18W" width="400" /></a></div><br /><p></p><div class="card-header pb-2 pt-3 bg-white" data-v-101110cb="" style="background-color: white; border-bottom: 1px solid transparent; box-sizing: border-box; color: #343434; font-size: 16px; margin-bottom: 0px; padding: 1.2rem 1.25rem 0.6rem 3.25rem;"><div data-v-101110cb="" style="box-sizing: border-box;"><div class="d-flex poem__title mb-1" data-v-101110cb="" style="-webkit-box-direction: normal; -webkit-box-orient: horizontal; -webkit-box-pack: justify; box-sizing: border-box; display: flex; flex-direction: row; justify-content: space-between; margin-bottom: 0.3rem;"><h1 class="card-title" data-v-101110cb="" style="box-sizing: border-box; font-family: "poets electra roman no 2"; font-size: 2.5rem; font-style: italic; font-weight: 500; line-height: 3rem; margin-bottom: 0.75rem; margin-top: 0px;">The Road Not Taken</h1><a data-v-101110cb="" href="https://poets.org/poem/road-not-taken#" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #007ab3; text-decoration-line: none;" target="_self"><svg class="poem__soundcloud-link" data-v-101110cb="" height="8" viewbox="0 0 8 8" width="8" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg"><path d="M3.34 0L2 2H0v4h2l1.34 2H4V0h-.66zM5 1v1c.17 0 .34.02.5.06.86.22 1.5 1 1.5 1.94a1.987 1.987 0 0 1-2 2v1c.25 0 .48-.04.72-.09h.03C7.05 6.58 8 5.4 8 4c0-1.4-.95-2.58-2.25-2.91C5.52 1.03 5.26 1 5 1zm0 2v2c.09 0 .18-.01.25-.03.43-.11.75-.51.75-.97a.997.997 0 0 0-1-1z" data-v-101110cb=""></path></svg></a></div><span class="card-subtitle" color="" data-v-101110cb="" style="box-sizing: border-box; line-height: 1.4; margin-bottom: 0px; margin-top: -0.375rem;"><a data-v-101110cb="" href="https://poets.org/poet/robert-frost" style="background-color: transparent; box-sizing: border-box; color: #007ab3; text-decoration-line: none;" target="_self">Robert Frost</a><span class="dates" data-v-101110cb="" style="box-sizing: border-box;"> - 1874-1963</span></span></div></div><div class="card-body" data-v-101110cb="" style="-webkit-box-flex: 1; box-sizing: border-box; flex: 1 1 auto; line-height: 1.5; padding: 1.25rem;"><div class="poem__actions vertical dark" data-v-101110cb="" data-v-66c151a4="" style="-webkit-box-flex: 1; box-sizing: border-box; color: #343434; flex-grow: 1; font-family: "poets electra", georgia, "times new roman", serif; font-size: 1.25rem; left: -3rem; margin-bottom: 2.4rem; position: absolute; width: 689.984px;"><div data-v-66c151a4="" style="box-sizing: border-box;"></div><div data-v-66c151a4="" style="box-sizing: border-box;"></div></div><div class="poem__body px-md-4 font-serif" data-v-101110cb="" style="box-sizing: border-box; padding-left: 1.8rem; padding-right: 1.8rem;"><p style="box-sizing: border-box; color: #343434; font-family: "poets electra", georgia, "times new roman", serif; font-size: 1.25rem; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Two roads diverged in a yellow wood,</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">And sorry I could not travel both</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">And be one traveler, long I stood</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">And looked down one as far as I could</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">To where it bent in the undergrowth;</span></p><p style="box-sizing: border-box; color: #343434; font-family: "poets electra", georgia, "times new roman", serif; font-size: 1.25rem; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Then took the other, as just as fair,</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">And having perhaps the better claim,</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Because it was grassy and wanted wear;</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Though as for that the passing there</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Had worn them really about the same,</span></p><p style="box-sizing: border-box; color: #343434; font-family: "poets electra", georgia, "times new roman", serif; font-size: 1.25rem; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">And both that morning equally lay</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">In leaves no step had trodden black.</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Oh, I kept the first for another day!</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Yet knowing how way leads on to way,</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">I doubted if I should ever come back.</span></p><p style="box-sizing: border-box; color: #343434; font-family: "poets electra", georgia, "times new roman", serif; font-size: 1.25rem; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">I shall be telling this with a sigh</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Somewhere ages and ages hence:</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">Two roads diverged in a wood, and I—</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">I took the one less traveled by,</span><br style="box-sizing: border-box;" /><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;">And that has made all the difference.</span></p><p style="box-sizing: border-box; color: #343434; font-family: "poets electra", georgia, "times new roman", serif; font-size: 1.25rem; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;"><br /></span></p><p style="box-sizing: border-box; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;"><span face="" style="color: #343434;">https://poets.org/poem/road-not-taken</span></span></p><p style="box-sizing: border-box; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0px;"><span class="long-line" style="box-sizing: border-box; display: inline-block; margin-left: 32px; text-indent: -32px;"><span face="" style="color: #343434;"><br /></span></span></p></div></div>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-17506682172200562582020-08-18T23:02:00.003+03:002020-08-18T23:02:35.253+03:00Lumină mută<p><span style="font-family: verdana;">Era seară. Din cauza asta te-ai fi așteptat la o liniște. Și nu era liniște. În colțul blocului, acolo unde umbra era deasă; se sădea ceva. De acolo plecau zgomotos skate-rii. Din cauza asta lumea ocolea locul. Noi n-am ocolit și-am trecut de-a dreptul; pe lângă ceasul floral, spre parcul în renovare. O bicicletă de circ ne tăie calea răsucindu-se; ne-am ferit.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">În parc totul era întors pe dos, aleile lipsite de pavaje, copaci răsuciți de excavatoare, tufișurile culcate. Undeva lângă o cracă atârnată m-am pișat; prea multă bere. În timpul diluviului m-au uitat de unde venisem și în lumina palidă a reflectoarelor stradale i-am făcut pe cei doi skateri cum venind din umbră s-au prins unul de celălalt, târâindu-se reciproc până când ea i-a făcut semn lui să se oprească.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">M-am aplecat și-am ridicat din nou privirea, ea și-a dus degetul la buze, vertical; el și-a prins genunchiul cu mâinile. Ea l-a mângâiat când el deja era așezat pe vine.</span></p><p><span style="font-family: verdana;">Curios, m-am apropiat, și în zgomotul pe care ceilalți, oarecum asurzitor deja devenea, m-am uitat la cer, acolo unde soarele fără picioare se târa după orizont, de unde o lumină crepusculară invada priveliștea: lumină care devenea mută.</span></p><p><br /></p><p><br /></p>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-49257208315042596802020-05-15T22:45:00.002+03:002020-05-15T22:45:39.091+03:00Ochiul meu stâng<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHUaoffdLSgR9Y8l4mcIt9vuOShfnZDUYeZlPKDAnL5w24WBfEmqZYmYUMv-0FXa6CQk9f5M1bVPKvjbCxBHyQOZeXm4f1mGXaNojvnYYaq6xNZ4plL_n2vuGM7Y6igAVAH1I65c924Rk6/s1600/Ionic+Capital+1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="844" data-original-width="1500" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHUaoffdLSgR9Y8l4mcIt9vuOShfnZDUYeZlPKDAnL5w24WBfEmqZYmYUMv-0FXa6CQk9f5M1bVPKvjbCxBHyQOZeXm4f1mGXaNojvnYYaq6xNZ4plL_n2vuGM7Y6igAVAH1I65c924Rk6/s400/Ionic+Capital+1.JPG" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: xx-small;"><b>Attalos Stoa, Athina, Greece</b></span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Privind bine, doar pentru că simetria ia naștere datorită unor axe imaginare, îmi lipsește un ochi.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Am reușit să-mi pierd echilibrul estetic prin lipsa unui ochi. Și dacă era de fapt un corn, în locul unui ochi. Ochii devin coarne prin care lumea este dată la o parte.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pierderea echilibrului ține de văz, de auz?! De fapt mi-am pierdut o ureche, dar voi nu știți asta; sunt înclinat, dar nici asta nu se vede. Spirala pe care o vedeți ține de cohlear, de labirint, de ieșire.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dacă privești lumea cu ochiul stâng și auzi doar cu urechea dreaptă, lumea apare în echilibru? Se pare că da. Eviți astfel lateral să nu vezi ceea ce nu vrei și întorci capul la ceea ce nu dorești să auzi.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Sublim echilibru: lipsa simetriei, victoria handicapului, strecurarea de fapt.</span><br />
<br />Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-88675716453087358712019-11-05T22:20:00.000+02:002019-11-05T22:20:23.545+02:00Insula Închisoare - Makronisos<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdsPC5HeACKFJx8cSgHN1eS5Bgzy36hYgBcuBnuZZjMWDCleFZUwk-qIeuQOsI7T5jFi0wpa__tRpi5No1sYCPRnC_HSeFicqQTjY2oLpwt2SpsShPY02pi1UPdldEeBSiBnvzrlRUdmSS/s1600/Makronisos.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="419" data-original-width="1600" height="103" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdsPC5HeACKFJx8cSgHN1eS5Bgzy36hYgBcuBnuZZjMWDCleFZUwk-qIeuQOsI7T5jFi0wpa__tRpi5No1sYCPRnC_HSeFicqQTjY2oLpwt2SpsShPY02pi1UPdldEeBSiBnvzrlRUdmSS/s400/Makronisos.JPG" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Makronisos island, view from Sunio, Atica, Greece</span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">De pe treapta templului se vede insula. Spre Răsărit.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ține de-o superstiție antică, de pe vremea lui Alexandru cel Mare; să cunoști Răsăritul și mai târziu, Apusul.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Insula Makronisos a fost decenii închisoare politică, anul acesta am văzut-o plină de eoliene; de libertate.</span>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-79265420350477139082019-11-04T19:25:00.000+02:002019-11-04T19:25:16.346+02:00Prânz dezgolit<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-qefKdjuM23LpfZZp-pLKKQyzgcZqD_m4Xy2jp6cxoEVMa65BckboELx3FtfHv39Ln-13KmeSQE4VxfTUDxm9fuCMvGH0nGWWEp-6mYDzUo4O1st9V1J3pnb6SNdOWIeQXRKaHrhccYUJ/s1600/lunch+time0.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="872" data-original-width="1600" height="174" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-qefKdjuM23LpfZZp-pLKKQyzgcZqD_m4Xy2jp6cxoEVMa65BckboELx3FtfHv39Ln-13KmeSQE4VxfTUDxm9fuCMvGH0nGWWEp-6mYDzUo4O1st9V1J3pnb6SNdOWIeQXRKaHrhccYUJ/s320/lunch+time0.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: x-small;"><b>Kifissia, Athina, Greece</b></span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vis-à-vis de Muzeul de Istorie Naturală Goulandris, în după-amiaza cea mai călduroasă din august, la ora prânzului, mesele așteptau goale, cu farfuriile întoarse; prânzul.</span>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-13146213914998597362019-10-30T20:34:00.002+02:002019-10-30T20:34:17.911+02:00Alunecare<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX_z4JQr0ncSNnZO2l60FZ3pCsK1cgye7qkqpn0noehPCCgDgcuEewlAseGo2cDvknnpb-2iTGtG100HQP4K6q3qwxraJyIi9bpgSpMCMaHPmDAZ9gTZHR-Dt06CrlXFiyeFcZnNlVbpHi/s1600/Phantom+0.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1064" data-original-width="1600" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX_z4JQr0ncSNnZO2l60FZ3pCsK1cgye7qkqpn0noehPCCgDgcuEewlAseGo2cDvknnpb-2iTGtG100HQP4K6q3qwxraJyIi9bpgSpMCMaHPmDAZ9gTZHR-Dt06CrlXFiyeFcZnNlVbpHi/s320/Phantom+0.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><b>Greece, Athina, summer 2019</b></span></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Orice corespondență cu realul încetează în neputința căutării. Nu încetăm să căutăm, ci intrăm în necunoscut, acolo unde realul nu există. Oboseala survine momentului neînțeles, ochiul clipește mai des, urechea urmează semnalul, nasul se ridică; ne aflăm în Zonă.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Odată cu apariția romanului scurt; „Picnic la marginea drumului” frații Strugațki au lărgit teritoriile cunoașterii. Imaginea unei Zone nu ține de teritoriu, de geografie, de GPS, ea poate apărea oriunde, așa cum fata se naște sau devine telekinetică datorită tot Zonei.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Ori Arta cu majusculă semnalizează rapid această alunecare, clivajul emoțional al celui ce pricepe.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Om fiind, nu încetez să mă mir de privire, atunci neatent alunec.</span>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-2545529224596371452019-05-31T23:13:00.001+03:002019-05-31T23:13:56.799+03:00treapta visului<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLsVxuC8aXOr_ESA8vRcxcWpZ5T69GiB3vdtScMIV85UNcNOVbCpfwZs6J6hgT_h-18qdqoBGMdH8dyP7-lV7j_tePnV8OtNyWy8CbtpwgpAaVvj0Fssj_LevRk8RuePEihGn5YK1Gg0Xi/s1600/mycenian+gate+at+messenia0.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="901" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLsVxuC8aXOr_ESA8vRcxcWpZ5T69GiB3vdtScMIV85UNcNOVbCpfwZs6J6hgT_h-18qdqoBGMdH8dyP7-lV7j_tePnV8OtNyWy8CbtpwgpAaVvj0Fssj_LevRk8RuePEihGn5YK1Gg0Xi/s400/mycenian+gate+at+messenia0.JPG" width="225" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: x-small;">mycenean gate at messenia</span></b></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dintre toate neștiutele, amintirea acelui vis îl tulbură cel mai mult în așteptarea anilor cei ofileau trupul. Și oricât încerca să-l deslușească, mai mult creșteau temerile în aflarea unui deznodământ.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Întocmai ca o poartă prin care trebuie să te strecori, să urci treptele care-ți convin, potrivit staturii tale, era acel vis. Vis care era un ghemotoc de ceață pe care călcai și acolo unde te sprijineai apăreau colțuri de piatră ce defineau un zid, jos trepte, sus triunghiuri de piatră, boltite. Portaluri. Porți una lângă cealaltă; gemene, dar nici o intrare, sau ieșire, doar ceață.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Visul l-a visat o singură dată, nu era un coșmar cel urmărea periodic sau meteoric, era un punct definit în calendarul vieții lui, de atunci, de la acea bornă temporală, viața lui s-a schimbat.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">În prima lui călătorie a căutat două lucruri așa zis esențiale pentru el: trepte de piatră cu bolți triunghiulare și camere ieftine, liniștite. Greșise țara.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">A doua călătorie a avut loc după zece ani de la vis. Învățase că o călătorie nu rezolvă un vis, așa cum o cană de apă nu ajunge să ude o floare.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">În zece ani învățase tot ce se putea despre simbolurile distribuite în visul său, pentru asta mai învățate și vreo două limbi străine, scrise un eseu publicat în revista culturală a orașului natal.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Întâlnise oameni noi, se deprinse să-i înțeleagă. Încercă o relație. Nu reușise, visul nu-i dădea pace, lipsea mult datorită studiului individual. Călătorea din nou.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Pământul roșu, măslinii răsuciți de sute de ani, țărmul abrupt, valurile albe și ceva neliniști îi măsurară noua călătorie. Spre sud.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Găsi triunghiul, zidul și treapta. Visă din nou. Trebuia doar să urce și să spargă ceața din capul treptelor, dar asta nu putea.</span>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-69071570843443409232019-05-25T19:53:00.000+03:002019-05-25T19:53:07.711+03:00Thomas Szasz<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dxcmqj_fGi7SSeO_Yvs65TZRvZPrFiL92nnUJ9MT4mcxCuAxyPltUPl2X4RK627Kxeme58BfMOTELDecl_WwA' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><a href="http://www.szasz.com/lastthreemin.mov" target="_blank">Thomas Szasz</a> (<a href="http://www.szasz.com/index.html">http://www.szasz.com/index.html</a>)</span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Roland Jaccard scria:</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Cît despre Thomas Szasz, el notează cu obișnuita-i ironie: „Dacă credeți că sînteți Isus sau credeți că ați descoperit un remediu împotriva cancerului (ceea ce nu este cazul), ori că vă persecută comuniștii (și nu este adevărat), atunci e probabil că aceste convingeri vor fi interpretate ca simtome de schizofrenie.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Dar, dacă credeți că evreii reprezintă poporul ales, ori că Isus este fiul lui Dumnezeu, sau comunismul unica formă de guvernare, justă științific și moral, atunci convingerile vă vor fi socotite ca produsul a ceea ce sînteți: evreu, creștin, comunist. De aceea, eu cred că nu vom descoperi cauzele chimice ale iudaismului, ale creștinismului și comunismului. Nici mai devreme, nici mai tîrziu.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">></span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><b><br /></b></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><span style="font-size: x-small;"><b>Roland Jaccard</b>, <i>Nebunia</i>, Editura de Vest, Timișoara, 1994, pag81.</span></span>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-20373856270643454492019-04-13T18:00:00.000+03:002019-04-13T18:00:03.452+03:00Vathia - Mani<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidrATKMcmm-WkUmOAubSpSBRqnPUfMokOBr08lQ81Pdj2FCnI301N3xbb6Z5Hkm96rOkY4kYh5oHbKOhyphenhyphenRxNKjxzrK2_5gh1aBsjmgxywohRAdihersrgp80_Q2x8JQRHTMQYwBXpwyn9E/s1600/map+of+Mani+0.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="910" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidrATKMcmm-WkUmOAubSpSBRqnPUfMokOBr08lQ81Pdj2FCnI301N3xbb6Z5Hkm96rOkY4kYh5oHbKOhyphenhyphenRxNKjxzrK2_5gh1aBsjmgxywohRAdihersrgp80_Q2x8JQRHTMQYwBXpwyn9E/s320/map+of+Mani+0.JPG" width="181" /></a></div>
<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Peninsula din sudul Peloponezului, cea de la mijloc, se numește Mani. Aici este ținutul Caselor Turn, iar în acest ținut, Vathia ocupă primul loc. Localitate împărțită în două de drumul ce duce până în sudul peninsulei, partea dreaptă este cea veche, parțial locuită și mai puțin chiar reconstituită. Dacă unele case chiar s-au reconstruit, altele, majoritatea, cele mai depărtate de drum, în buza prăpastiei de unde se vede marele golf al Messiniei spre nord, sunt lipsite de acoperiș deja. Există și o biserică mare din care au rămas zidurile, în mijlocul ei arbori imenși îi țin umbră.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Întreg ținutul pare arid, lipsit de-o vegetație înaltă. Localitățile se află la zeci de metri altitudine. Se coboară abrupt la țărm prin locuri pe care golfurile au plaje, în rest faleze înalte păzesc peninsula.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Sunt o grămadă de locuri de vizitat iar internetul este plin de imagini; căutați Mani!</span>Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6724865506238101421.post-10606853484184747052019-04-12T22:50:00.000+03:002019-04-12T22:50:29.894+03:00Impresia unei rotiri<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixc5cu6DZ9E3hpaU6TMFG9cEovj91kuShScD6p16lNk2KaWQCaeIM0IfkhShwEf2Hcs2Cu5miK03-34Q0Z-Eew1hOlzJMbzhCckhRaeLtRSfCud_mDmRI1ipAH458VtEkJauzJRqgoLbIx/s1600/Lagynos+0.tif" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="999" data-original-width="1000" height="398" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixc5cu6DZ9E3hpaU6TMFG9cEovj91kuShScD6p16lNk2KaWQCaeIM0IfkhShwEf2Hcs2Cu5miK03-34Q0Z-Eew1hOlzJMbzhCckhRaeLtRSfCud_mDmRI1ipAH458VtEkJauzJRqgoLbIx/s400/Lagynos+0.tif" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: xx-small;"><b>Kalamata Museum</b></span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Undeva pe gâtul înalt se văd încă urmele circulare ale degetelor olarului care a modelat tangențial vasul. Acolo unde mânerul se apleacă în umbra buzei, apar inflexiunile luminoase, atingerea provoacă echilibrul, vasul poate pluti.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Forma asigură aplecarea dorită; se nasc astfel unghiuri, pe care o mână de hetairă, în jurul căreia, începând de la cot, pe antebraț în jos, apar sclipitor inele de aur dăruite de participanți la banchete, mână tandră ce lasă vinul să se scurgă încet.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vasul devine acum purtător de recunoștință, de pudoare a cunoașterii, de servitute a frumuseții. Vinul amestecă ideile, lasă vorba mai ușor folosită, inventează cuvinte; în impresia generală a unei bine dispuneri marcată de răcoarea nopții.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">De pe masă vasul privește, decorat floral, superficial, fără a fi marcat de artă intelectuală, el este obiectul unei culturi marcate de hedonismul filozofic al dialogului, al democrației.</span><br />
<br />
<br />Scorchfieldhttp://www.blogger.com/profile/08728471910339126509noreply@blogger.com0