sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Mâțișori


Am ieșit la pozat frunze și m-am ales cu mâțișori.
Am găsit chiar cinci, așezați întocmai ca degetele unei mâini.
Crepuscul.
Aproape noapte.

vineri, 21 noiembrie 2014

Semnul rămas la spălat

Near Bath-House of the Winds, Akropolis, Athina, Greece, 2009
Cu o mare rumoare am citit din Odiseea lui Homer tradusă de Dan Slușanschi nerecunoscând sigur faptele (!). Cred că această traducere este mai bună decât cea a lui George Murnu și asta nu din pricina hexametrilor, ci a poeticii acestora.

Ca să trecem la subiect.
Am deschis volumul cuprins de febra de-a îmi reaminti ceva și-am dat de „Convorbirea dintre Odysseu și Penelopa. Spălatul.

Cuprins de-o angoasă, pe care noi trebuie să o numim acum frică, Ulise (Odysseu) odată ajuns acasă; pe plaja insulei natale, are relevația că nu are să reușească în a vedea cum stau lucrurile la el în cetate decât a fi travestit. În gândul său stătea Athina, care apare și-l transformă într-un bătrân. Într-un bătrân mai bătrân decât era, un cerșetor dacă se poate.

După lungi peripeții ajunge ca,  Eurycleia -doica lui de fapt, la îndemnul Penelopei -soția lui de fapt, să fie îngrijit și spălat.

„M-a îndemnat: te-oi spăla pentru vorba Penelopeiei
Și pentru tine, la fel, căci stărnindu-mi-ai sufletul, foarte
Plin de mîhniri. Hai și-ascultă o vorbă, să vezi ce ți-oi spune:
Mulți sunt străini sărmani, necăjiți, ce încoace venit-au,
Dar, zic eu, nu e nici unul, asemeni la chip, nici făptură,
Nici stat, nici glas, nici picioare, cum semeni tu însuți cu-Odysseu!” *

Pentru cei profesioniști, spălatul ăsta de picioare aduce aminte de cineva?
Dar recunoașterea -fără dovadă?!

Continui după un salt:

„Ea își spălă, lîngă el așezată, stăpînul: și iute
Urma îi fu cunoscută - a rănii făcute odată
De un mistreț cu colții albi, sus...” **

Primul vers de mai sus este apoteotic, îmi aduce aminte de preafericitul Daniel care-și anunță stăpânul de neam străin, în ziua alegerilor prezidențiale, cu câteva ore înainte de închiderea secțiilor de votare.

Restul din prezent este Noul Testament cu ceva plagiat din Homer.

____________________________________________________
* Dan Slușanschi, Odysseia, Paideia, 2009, Odysseia 19, Convorbirea dintre Odysseu și Penelopa. Spălatul,
376-382;

** idem, 392-394 .

Coloana

Messenia, Peloponesse, Greece
Ieri în jurul prânzului, la Radio Cultural un popă bătea câmpii despre originea coloanei, despre Chateaubriand, despre felul cum acesta din urmă a descris coloana creștină, despre copac, despre pădure.

A trebuit să mă arunc repede din mașină înainte de a afla numele ortodoxului care uitase de anticul grec; de copacul (măslinul) din mijlocul palatului lui Ulise din Ithaca, măslin ce devine pat matrimonial în partea lui superioară. Nici de coloanele de lemn ce susțineau tavanele palatului lui Neleus, și mai puțin departe de acesta a lui Nestor, palate pavilionare, întinse. Când au fost cuprinse de incendii aceste coloane din lemn au devenit capcane ce-au prins locuitorii în mijlocul lor. Astfel că ideea de coloană din piatră a devenit o realitate necesară.

Însă coloanele nu sunt necesare numai pentru a susține tavane, ci și oameni, animale, produse ale artei și imaginației artistice. Coloana ca idee a fost terminată de Brâncuși. Coloană ce nu are nimic creștin în ea, fiind Universală. Vor trece poate o sută de ani pentru ca acestă coloană să fie continuată.

În mijlocul Athinei, lângă Akropolis, este Monumentul lui Lysicrates. Aproape de acesta, două stele pomenesc de mari oameni ce-au locuit în acestă minunată piațetă. Una din stele este despre Byron, alta despre Chateaubriand, și unul și celălalt încărcați de cultura antică grecească, au deșertat-o cu folos la ei în țară, au continuat și-au legat un antic grec de contemporanul lor - asta popa a uitat să ne amintească. Ortodoxismul și-a uitat rădăcinile, chiar și pe părinții platonicieni - asta se va întoarce împotriva lui.

În Athina, în jurul Parthenon-ului sunt câteva biserici pline de coloane antice, care arată foarte bine, fiind protejate de însăși biserica în sine.


joi, 20 noiembrie 2014

Care-i Mugur Isărescu?


Aberațiile guvernatorului B.N.R. 
"Cred că și bătălia asta cu corupția are rostul ei. Din ce am citit nu s-au cheltuit banii, mai ales la locale (...) Am lansat o ipoteză pentru că succesul acestui efort de combatere a evaziunii fiscale și a corupției are efecte financiare și economice pe termen lung".
Fraza a fost scoasă înainte de alegeri, se scotea țap ispășitor D.N.A.
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-18621502-presedintele-consiliului-fiscal-guvernul-avea-acoperit-pentru-anul-viitor-deficit-venituri-15-17-miliarde-lei.htm

Cine-o fi celălalt?

miercuri, 19 noiembrie 2014

Civilizație

Bega channel on Timișoara, Romania
Mlaștina ce-mprejmuia cetatea a fost tăiată de-un canal. Apa ivită imediat a fost mânată spre Dunăre. Astfel mai târziu, șlepuri lungi, legate, atârnate de monitor, ajungeau până departe, în capitala Imperiului.

Podurile au venit mai încolo, căci legăturile pe uscat nu trebuiau uitate și undeva, aproape de port a luat naștere gara. Mai departe, hidra de metal a deschis capete spre Orient.

La câteva sute de ani de la nașterea Imperiului, canalul a fost bine estetizat. Pescari amatori uitați în visare, priveau asfințituri de soare.

Pe margine, pe mal, a apărut Universitatea, peste artera de circulație apare un bar numit acum River Deck, anunță parcă renașterea unor vremuri boeme demult apuse. Natura generoasă a umbrit apa cu sălcii și plopi nesăbuiți în înălțime, care uneori se rup la câte-o furtună.

Alei netede concură cu șerpuirea canalului. Lângă mine cineva vorbește la telefon, pare oarecum absent, și-i lipsesc cuvintele, pauzele sunt lungi și dese, privește apa sclipitoare și timiditatea lui nu încarcă dialogul, pare vrăjit; de persoana cu care vorbește sau de natura ce o privește. Dar ce contează asta, când în felul în care eu văd ceea ce se petrece, mă gândesc la civilizație.

Pe lângă mine doi tineri vâsleau, între ei un alt dialog, lipsa întrecerii, curiozitatea comunicării.
Pe vremea mea... când mai scriu asta: pe vremea mea, înjurați-mă.

marți, 18 noiembrie 2014

Respirația unei priviri

Olympia Museum, Greece

La Olympia se poate respira o privire. La cât costă biletul de intrare, mi se pare ieftin. Mai sunt și alte forme curioase de cunoaștere, cum ar fi „oglindirea unei speranțe”; aici este scump.

Astăzi la Radio Cultural l-am ascultat pe Mircea Ghițulescu, asta cât mi-a permis drumul printre semafoare. Am auzit de la el că Ionesco, avea o mare problemă cu tatăl său, cu țara sa și a emis o părere despre ceea ce numea originalul; „Nu pot să fiu original atâta timp cât mă trădează expresia!”

Pentru a găsi o formă și a-i da dreptate, am ales acest akroterion, cu chipul zeiței Athina.
Este zeița originală, sau o trădează expresia?!
Să respirăm prima dată.


luni, 17 noiembrie 2014

N-am ajuns atat de sofisticat” - Marean Vanghelie

Nestor Palace, Chora Museum, Greece, Piet de Jong reconstruction

Hotnews:
≪Întrebat dacă este de acord cu opinia președintelui executiv al PSD Liviu Dragnea, care a pus pierderea cursei pentru Cotroceni pe seama lui Dumnezeu, Vanghelie a răspuns: "N-am ajuns atât de sofisticat".≫

Benedetto Croce, Esteticieni germani minori: *
≪Pentru Krause, umanitarist, liber-cugetător, teozof, totul e organism, totul e frumusețe, și frumusețea e organism, iar organismul e frumusețe ; Esența, adică Dumnezeu, e una, liberă și întreagă, și unul liber și întreg este Frumosul.

Nu există decât un singur artist, Dumnezeu, și o singură artă, cea divină. Frumusețea finitului este Divinitatea, adică asemănarea cu divinitatea care apare în finit. Frumosul pune în joc rațiunea, intelectul și imaginația conform legilor lor, și aduce în suflet plăcerea și înclinațiile dezinteresate.≫

Când am terminat de scris, Diavolul m-a întrebat repede:
Este Frumos acest Marean Vanghelie?
Nu!” am răspuns eu.
Atunci cred că am să-l vizitez puțin...!


_________________________________
Benedetto Croce, Estetica, Univers, 1971, pag.394-395.