duminică, 13 martie 2011

Escher şi mitul contemporan

M.C. ESCHER Wentelteefje - Curl-up


     Erau trei tinere frumoase ce se plimbau printr-o pădure seculară, rară. Pe una o chema Trecut, Prezent pe cealaltă şi pe a treia: Viitor. Nu exista un parcurs clar al plimbării lor, dar după un timp s-au oprit în faţa unui râu. Râu nu foarte mare, nu periculos la prima vedere, dar rapid şi spumos. Aerul din lungul lui era antrenat de un curent rece ce nu te lăsa să zăboveşti mult, ori traversai, ori te întorceai. Totuşi, cele trei se încumetară să-l traverseze, Trecut se opri brusc când atinse apa cu picioarele, se întoarse şi spuse: Eu am mai făcut odată asta! ştiu cum este, nu are nici un sens să mai repet. Atentă la ea - la Trecut, Prezent nu văzu cum Viitor deja se întoarse spre pădure. Strigă după Viitor, aceasta se întoarse o clipă; Eu oricum o voi face, dar nu acum, ce rost ar avea să mă grăbesc, strigă ea.

Nimeni nu poate spune ce a făcut Prezent atunci, poate a trecut singură, poate a trecut mai târziu; în cele spuse de Trecut şi Viitor sigur o va face, dar cert este că s-a despărţit de ele.

În a trece râul înseamnă de fapt aţi aminti şi crea amintirea în viitor.Curajul şi onoarea vieţii în asta ar consta, în a nu te opri şi în a nu te întoarce.

P.S.

Mai sus un mare desenator, grafician, matematician, geometru, fie cum vreţi, a descris cuşca.


- fuga în/din cuşcă - the run of cage - cage d'escalier, drumurile labirintice dedaliene cu evadări icarice nu ne îndepărtează de ceea ce ar trebui să fie rătăcire.

Râul are în stânga şi în dreapta lui marea cunoaştere, Prezentul caută, bântuie, orbecăie, până dă de râu; la mijlocul lui, prin mijlocul lui o fiinţă antropomorfică, zoomorfică, stăpâneşte curgerea, curentul. Lupta cu aceasta în traversare este lupta cu viaţa, cu vârtejul, cu ochiul spiral, înecul nu este soluţia. În traversare reuşim doar să trecem dintr-o cunoaştere în alta, din sinusoide, din tangente, din toate aceste reprezentări carteziene, ca în final să dăm de alt râu, de altă traversare.

O clipă la mijloc punem frână, o clipă, un răgaz, mai apoi drumul.

8 comentarii:

  1. De fapt, să fiu sincer, gândul spre Ţara Soarelui Răsare nu m-a părăsit... problema japonezilor cu trecutul, prezentul şi viitorul este mai mult decât prezentă, actuală şi apocaliptică!

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos...
    indiferent de cate ori te intorci din drum...pana la urma trebuie sa treci raul...dar daca o faci cand este prea tarziu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbă... dedicație! Mulțumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. pandhora
    "târziu" este pentru fiecare un timp care a venit cu dorinţa neîmplinită; cât despre "trecere", cred că ţine de ambiţia personală.

    RăspundețiȘtergere
  5. Roxana
    este şi un "Bun revenit în blogosferă!"

    RăspundețiȘtergere
  6. Si daca Prezent striga dupa Ajutor la Viitor?

    RăspundețiȘtergere
  7. Dintre cele trei fete, Viitor a fost cea mai fricoasă, până prima să încerce să treacă râul, ea deja a început întoarcerea.

    Sigur nu speriem strigând acum din Prezent la ea - Viitor? :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc