Pe spinarea balenei Moby Dick |
Fidel ar fi, să-ți fi tu însuți cititor, povestitor, dar și antrenor, dornic de viteză, de vânt.
A venit vremea când secunda este prețuită și paharul măsurat, toate se comprimă, anii trec repede.
Iubesc sportul, și cred că mai presus de el este doar conștiința, restul; cele citite, văzute, învățate, pot fi uitate repede într-un alzheimer ivit pe neașteptate, la toaletă te duce doar sportul, sau sportivul/sportiva.
Nu uitați de mens sana in corpore sano, mă repet de fapt.
Trebuie să-ți înghețe puțin degetele, să ai febră musculară, să dormi buștean -ca niciodată, să dorești -ca niciodată, să vorbești -tot ca niciodată... poți asta în vârf de munte sau pe o plajă.
Habar n-am de ce am scris asta acum. Poate din pricina emoției călătoriei ce va urma. Eu nu am de fapt astfel de emoții, eu am impresia că doar ceva s-ar întâmpla. Vreun fulger poate în plină ninsoare.
da, parca te-ai duce prima data la ski. ciudat?
RăspundețiȘtergerema voi mai gindi la chestia asta!
coincidenta, curat coincidenta!
Pfui, Caragiale frate, Goe, domnule!
RăspundețiȘtergereda, asa m-am gindit si eu frate luminos "mai mare". Sper sa te intorci voios si plin de ...energie.
RăspundețiȘtergere... Moby Dick cu cruste!
RăspundețiȘtergereÎn urma nenumăratelor căzături în cange, Ahab s-a hotărât să schieze mai bine pe spinarea albă a balenei decât să se chinuie ca prostu-n târg.
RăspundețiȘtergereDe aceea Doamnă Mesmeea, îl veți vedea în curând pe prăpăditorul de aripi, de schiuri, cum se dă pe marea balenă albă în toți dracii. Iar, seara visează, asemeni lui Pi, cum cerul cade, cade cu tot cu stele. Cade peste muntele înecat cu zăpadă.