Felul de a privi fragmentat este cel care ne arată detaliile, totul privit, ansamblul, este felul în care suntem uimiți doar. Atunci, pentru cei nemulțumiți, avem la îndemână fragmentul. Dacă acest fragment a ajuns la Muzeul de Arheologie și Istorie Națională din Athina, înseamnă că valoarea sa este pusă alături de celelalte exponate, unele poate cele mai valoare din lume.
Fragmentul este o parte din capul vreunei zeițe, numai o ureche și un ochi, ceva din podoaba capilară, un contur, și atât. Ochiul în lumină, urechea-n umbră; privim un vis. Arta poate începe de la un fragment, n-are nevoie de măsuri, de cote, de principii, toate acestea apar mai târziu. Se poate scrie că mai târziu apare acea birocrație artistică, fără de care artistul nu poate face umbră pământului, adică nu este auzit. Să poți fi văzut și să nu fii auzit; o clonă.
Astăzi, clonăm arta ca fiind ceea ce contemporanii reușesc, dacă ar sparge în bucăți un vas antic și ar redesena liniile ce apar pe acele bucățele, altfel aranjate, altfel puse în lumină, ar auzi poate altfel cum vinul curge și acel zgomot ne-ar îmbăta atât de tare încât ne-ar orbi. Dar cine poate face asta?!
Până atunci priviți fragmentul. Vă dăruiesc imaginea feminină indescriptibilă.
"După aceea se ia un ciocan
RăspundețiȘtergereşi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!"
... vă completează sau îl completați pe Nichita Stănescu.
Voi folosi imaginea pe care o propuneți când voi explica elevilor de clasa a XII-a arta poetică stănesciană. De regulă, făceam referire la Venus din Milo.
Sigur îl completez pe Nichita Stănescu, modestia aceasta îmi face bine, nu doresc ca noaptea Nichita Stănescu să-mi spargă visul în mii de părți; dimineața să mă trezesc nebun în căutarea cioburilor de vise.
RăspundețiȘtergerede fapt, mai concis, ce te-a impresionat atit de tare la acest fragment si nu stii cum sa ne spui pe ....sleau?
RăspundețiȘtergerepari atit de emotionat(parca ar fi reprezentarea primei femei din ...ginta ta, prima creatoare)incit iti iertam toate disfunctiile ....de comunicare temporala si conditional
vreau sa spun ca poate ai intrezarit o trasatura ceva ce te trimite la antecesori.
RăspundețiȘtergereasa cum si eu intr-o pictura romana de sec I am avut senzatia ca mi-am gasit antecesorii paterni.
către Anonimii simultani într-un minut
RăspundețiȘtergereAm să mai lucrez la „fragmente”, sunt nopți ce au talentul să transforme visele de la primele ore ale zilei, la insomnii profunde, fără sens, fără cunoaștere, atunci cred că ar trebui să scriu despre ancestralul meu.
Toți ne recunoaștem în ceva; nu-i rușine, nu-i pudoare, sau mă repet.
ah, am uitat sa-ti spun. vergiliu n-a scris numai despre formarea romei ci se pare ca a inspirat un mit asemanator in mintea unor celti...mai la nord...
RăspundețiȘtergereDacă Dumnezeu există, cu siguranţă s-a ascuns în detalii. Această formulare trebuie să mulţumească pe oricine, şi pe credincios şi pe ateu, de fapt şi ca să corelez cu o postare anterioară, întregul este coerent, detaliile sunt absurde iar la început a fost absurdul. :)
RăspundețiȘtergereŞi pentru ca să nu sune totul a filosofie goală pentru unii anonimi, sigur că lucrurile pot fi probate şi practic, de exemplu un om ne poate spune ceva într-o frază în timp ce cuvintele lui ne indică exact opusul. Pentru că nu poţi minţi decât în fraze, cuvintele, care sunt fragmente, ne trădează întotdeauna, trebuie doar să fii atent la ele. Iată că Nichita are aplicaţii practice, în viaţa de zi cu zi. :)
ce-ar fi spus/crezut, oare, vechii greci despre clone?!
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergerecontinuă...
Lotus
RăspundețiȘtergereȘi mie îmi este greu să le pricep pe toate, sigur nici nu pot, dar merită să le scriu măcar.
Nichita Stănescu era mai puternic.
Ooo! Doamnă M, discuția asta ne poate duce până la Pythia, la felul cum trebuiau să fie aceste preotese!
RăspundețiȘtergere