Jurnal actual
Astăzi la prânz.
Am fost cu tata la Mall. Am găsit loc de parcare foarte greu, am ieșit din subteran de vreo câteva ori și lucrul acesta îl supăra pe tata. Contrastul brusc de lumină îi obosea ochiul -ăla cu care mai vedea. Afară, un soare foarte luminos, dădea naturii o altă notă dominantă, de primăvară.
Ne-am parcat undeva mai departe și-am remarcat (cu toate că știam asta) că tot drumul am vorbit singur, tata nu aude cu urechea stângă. Mă întâlnesc rar cu tata. Am coborât repede ca să-l extrag din mașină. Piciorul drept -în urma unei pareze, a devenit o legumă. Lipsit de nervii vii, piciorul stă drept în niște atele, astfel trupul se poate deplasa. Încet am ajuns la ușile rotative, i-am explicat ce rol au acestea în prezervarea microclimatului interior. I-am explicat tot pe partea stângă. Apoi am ajuns la scările rulante, de care nu era mirat; era mirat de volumul imens în care atâția oameni viermuiau fără nici un folos aparent.
Tata se uita curios prin vitrine, toate produsele expuse oricum nu aveau nici o legătură cu el. Am scurtat-o căci plimbarea devenea obositoare pentru mine. La restaurant, ceva lichid în farfurie și atât. Ba, și-o bere. Am intrat mai târziu într-o librărie, unde l-am lăsat o jumătate de oră țeapăn pe-un scaun. L-am pus într-un colț de unde vedea totul, aproape totul. Am ieșit pe cealaltă parte și mi-am rezolvat ceva treburi.
Când m-am întors, se conversa cu librarul, așa mai încet, căci pareza i-a afectat și fața. Librarul părea că înțelege foarte bine ce bânguiește tata. La ieșire a trebuit să plătesc, căci tata comandase două cărți.
Acasă l-am întrebat cum s-a simțit. Mi-a făcut semn să mă apropii de gura lui și mi-a spus că:
„Am văzut femei foarte frumoase!”
Săptămâna viitoare merg din nou la Mall cu tata.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
lecturi mirobolante de weekend (ziua, cand pisicile sunt albe) :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, mulțumesc :)
RăspundețiȘtergerehttp://www.imdb.com/title/tt0122136/
Acesta este un film cu o pisică neagră, Vi-l recomand din toată inima.
:)
Filmul are multe scene dintr-o pădure destul tânără de bambus, prin care o casă (tipic japoneză din secolele trecute) se mișcă încet odată cu vântul.
RăspundețiȘtergereaici o pisica mai mare, pentru paza http://commons.wikimedia.org/wiki/File:GR-delos-mosaik-haus-masken.jpg
RăspundețiȘtergereĂsta-i un mâț apolinic,
RăspundețiȘtergerene traversează visele.
Adică tehnologia şi viaţa ne-a luat-o înainte? Azi-mâine o să expirăm şi noi, atunci o să ne uimim cine mai creează tehnologia şi ridică mall-urile.
RăspundețiȘtergereLotus,
RăspundețiȘtergereÎn final cine mai reușește să vadă femeile frumoase, acela va izbuti să...