Starea de asediu

http://artportraiture.blogspot.ro/2010/05/henri-cartier-bresson-albert-camus.html

Spectacol în trei părți

Lui Jean-Louis Barrault

Personajele

CIUMA
SECRETARA
NADA
VICTORIA
JUDECĂTORUL
SOȚIA JUDECĂTORULUI
DIEGO
GUVERNATORUL
ALCADELE
FEMEILE DIN ORAȘ
BĂRBAȚII DIN ORAȘ
GARDIENII
ÎNSOȚITORUL MORȚILOR

CUVÎNT ÎNAINTE

     În 1941, Barrault a avut ideea să monteze un spectacol privind mitul ciumei, care îl tentase și pe Antonin Artaud. În anii care au urmat, i s-a părut mai simplu să adapteze, în acest scop, marea carte a lui Daniel de Foe, Jurnal din anul ciumei. Realizaseră atunci schița unei puneri în scenă.

     Când a aflat că și eu urmam să public un roman pe aceeași temă, mi-a propus să scriu dialoguri pe baza acestei schițe. Aveam alte idei și, mai ales, mi se părea preferabil să-l uit pe Daniel de Foe și să revin la prima concepție a lui Barrault.

     Era vorba, în fond, de a închipui un mit care să fie pe înțelesul tuturor spectatorilor din 1948. Starea de asediu e ilustrarea acestei tentative, de care am slăbiciunea să cred că merită ca lumea să se intereseze.

     Dar:
      1. Trebuie să fie limpede că Starea de asediu, orice s-ar fi spus în această privință, nu e sub nici o formă o adaptare a romanului meu.

     2. Nu e vorba de o piesă cu o structură tradițională, ci de un spectacol a cărui ambiție mărturisită este să amestece toate formele de expresie dramatică, de la monologul liric pînă la teatrul colectiv, trecînd prin jocul mut, dialogul obișnuit, farsa și corul.

     3. Dacă e adevărat că am scris tot textul, nu e mai puțin drept că numele lui Barrault să fie pus alături de al meu. Acest lucru nu s-a putut face din motive care mi s-au părut întemeiate. Dar e de datoria mea să spun limpede că îi rămîn îndatorat lui Jean Louis Barrault.

[Albert Camus] 20 noiembrie 1948

Partea întîi

Prolog

[...]

Sfîrșitul prologului

[...]
PRIMUL CERȘETOR: Pomană, om bun, pomană, maică!
AL DOILEA CERȘETOR: E mai bine s-o faci cât mai degrabă decît niciodată!
AL TREILEA CERȘETOR: Nu înțelegeți!
PRIMUL CERȘETOR: Nu s-a întîmplat nimic, firește.
AL DOILEA CERȘETOR: Dar poate că se va întîmpla ceva.

Îi fură ceasul trecătorului

AL TREILEA CERȘETOR: Dați totuși pomană. Două măsuri de prevedere fac mai mult decît una.
[...]

Sfârșit

Albert Camus, Teatru, Rao, 1996,pag. 125-139, pe sărite.