Am înțeles dispoziția fiecăruia de-a dori să aibă un punct de vedere și mai ales o vedere.
N-am înțeles cum se poate asta.
Să vezi și piatra, dar să vezi și planta în același timp, adică privind pe fereastră să-ți dai seama că vezi.
Când se întâmplă asta?
La accidente, la evenimente, la petreceri, atunci fiecare privitor este sigur că este martor, este o piesă principală, un motor, va povesti cu siguranță mai târziu, va pune în mișcare amintirea, va elibera zăgazul.
Altfel în viața de zi cu zi totul este atât de plictisitor în a fi privi ceea ce este în jurul său (tău), piatra ce respiră și frunza ce apare; nesimțit și izbitor de monoton.
Altfel visăm. Un râu ce curge și pe care-l urmezi. I follow rivers.
Scorch,
RăspundețiȘtergerefaptul că poţi visa e o binecuvântare. Visează şi bucură-te,căci măcar în vis eşti liber să fii şi să ai tot ce doreşti.
Sunt luni bune de când nu mai pot să visez. Şi din pricina aceasta mă simt tot mai aproape de moarte.
Nu,nici vorbă să-mi plâng de milă, deşi aş fi îndreptăţită s-o fac.
Dar dacă îţi este distrusă capacitatea de a visa, atunci te-au ucis pe dinăuntru. Şi observ pe pielea mea că nu mai e nimic de făcut.
Să nu exagerăm, toți avem momente bune și momente proaste, numai că până și istoria lumii marchează mai apăsat pe cele proaste.
RăspundețiȘtergereApleacă-te puțin la firul ierbii, o clipă aievea vei fi râmă (închide ochii), vei vibra la fiecare vânticel, s-ar putea să fie o aripă de pasăre și vei fi salvată, dar numai așa, nu altfel.
:)
RăspundețiȘtergere"momente proaste", spui??
Ha!
Nu,Scorch, moment prost e când ţi se întâmplă ceva şi te tulbură.
Când spui momente proaste, spui întâmplări care vin şi trec. Dar sufletul îţi e întreg şi poate să se tulbure de întâmplare, dar şi să se bucure atunci când iese din ea.
Însă, când nimic bun sau frumos nu te mai atinge, atunci începi să te întrebi la modul foarte serios de ce naiba mai eşti în viaţă??