Cicero, De natura deorum, 25, 69.
Socotind că, dacă atomii ar fi purtați în jos numai,
de propria greutate,
noi am fi lipsiți de libertate,
dat fiind faptul că această mișcare este determinată cu necesitate,
pentru a ne sustrage acestei necesități,
Epicur a imaginat un mijloc anume.
Astfel, zicea că tot ceea ce cade în linie dreaptă,
în virtutea greutății, deviază ușor.
Felul în care percep realitatea dăunează grav sănătății, de aceea orice salvare este exclusă; sunt cronic.
Înțeleg ajutorul pe care-l primesc și înțeleg și frustrarea celor ce nu mă înțeleg, dar eu îi iubesc numai pe cei ce mă înțeleg. Egoismul acesta îmi elimină toxina neînțelegerii celorlalți, astfel că eroarea în care eu aș putea să plutesc dispare. Devin astfel înțelesul tuturor, o mare mediocritate, doar deviez ușor.
Egoismul este un limbaj universal... prin el devii asemeni nouă. Iar perpective ciudate avem fiecare aşa că acestea deja nu mai contează sau trec pe locul doi... te fac cel mult un excentric. Bun venit în grup! :)
RăspundețiȘtergereDacă bine am înţeles eu.
iubesc grupul ăsta, iubesc felul în care mă expun, să fie doar începutul!
RăspundețiȘtergerebine te-am regăsit lotus!
Stai să vezi cum e când nu te mai înţelege nimeni şi exişti la limita minimei rezistenţe.
RăspundețiȘtergere:)
Îţi pui o mască neutră, uzezi de maxim 50 de cuvinte din fondul de bază al limbii, îţi îndeplineşti ritualurile zilnice fără să comentezi în vreun fel şi aştepţi răbdător noaptea. Pentru că, doar atunci...
Eh, dar asta este deja o altă poveste.
:)
Dacă privim viața ca o pedeapsă s-ar putea ca rezultatul ecuației creaționiste să fie nul.
RăspundețiȘtergerePutem s-o privim oricum. Asta nu schimbă cu nimic rezultatul oricărei ecuaţii.
RăspundețiȘtergereTreaba e cum o trăim.
La acest aspect se pare că-s câteva probleme...
:)