Obelisc

Faraonul visa. În visul său părea că oamenii au prins un șarpe ce se ridica drept la cer. L-au prins în niște în niște chingi și astfel urcarea sa la cer a fost oprită. Limba sa roșie căuta salvare.
Solzii șarpelui își împleteau albul cu culoarea cerului, mici umflături avertizau oamenii asupra pericolului de-al scăpa.
Faraonul plutea parcă în acest vis, picioarele lui se mișcau dar nu atingeau pământul și tot căuta prin asta să se apropie de șarpele-obelisc. Trebuia să se țină ca să nu cadă, dar nu vântul îl dobora, ci viteza cu care mergea.
[...]
La cinci mii de ani după acest vis, în Valea Regilor din Egipt s-a descoperit un obelisc de granit, care încă culcat pe sol putea să povestească ceva prin hieroglifele săpate adânc. Specialiștii au descifrat visul și i-au dedicat multe ipoteze, se refereau la vremea respectivă, iar pe mulți îi inducea în eroare vehiculul cu care se pare că faraonul călătorea. Se amintea prin asta de anticul oraș Badari, din delta Nilului, unde un papirus pomenea de o mașină cu aburi construită pentru Amenofis al III-lea.
[...]
Ajuns în fața releului tânărul părea amețit de frumusețea acestuia, o pală de vânt îi aduse câțiva stropi de ploaie. În aerul umed, dornic de furtună, se simțea electricitatea statică. Înaintă totuși mai aproape și chiar dădu mai tare din pedale până când bicicleta se opri în câmpul plin de verdeață. Se întoarse apoi și o luă pe alt drum, și tot așa pentru a fi mai aproape. În aer parcă bâzâia ceva, intuia o prezență. Când plecă, seara întunecă cerul și porni furtuna.