În 1951 Stanley Kubrik realizează un documentar al unei finale de box (15 minute), cu mijloace modeste, reușește să cuprindă febra unei zile mari. Operatoria surprinde nu numai sala, dar și orașul, sunt luați în prim plan, nu numai boxeurii, dar și publicul. Meciul are miză și Kubrik știe să o transpună pe peliculă, inițiază astfel o nouă proiecție asupra sportului, numai Leni Riefenstahl cu douăzeci de ani înainte mai reușise, astfel și peste ocean, apare imaginea eroului sportiv. Câțiva ani mai târziu va apărea și filmul Viață sportivă (Sporting Life) a lui David Storey sau Singurătatea alergătorului de cursă lungă a lui Alan Silitoe (despre care am mai scris), apar nu numai ca romane, dar și ca filme, dar în Anglia.
Întorcându-mă la Kubrik am sesizat spațiul intim sportiv pe care reușește să-l prindă, figura sportivilor, înainte de meci și după, transfigurarea efortului de mai apoi. Ce doresc să scriu? că n-au prea fost duble, s-au n-au fost deloc!
Oare toți sportivii de performanță au văzut aceste filme, fiind vorba de box, ai noștrii boxeuri au văzut măcar Cineva acolo sus mă iubește (Somebody Up There Likes Me) despre viața lui Rocky Graziano, cu marele Paul Newman, pentru că se pare unii înțeleg prin box, doar pumni!
Pentru cei curioși filmul lui Stanley Kubrik este deja pe Google:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc