 |
| The Crash of 1929 |
Întreruperea, switch-ul, deconectarea, unplug-ul, toate declanșează criza; pământul fără apă, omul fără sânge, lumea fără bani. Atunci toate percepțiile se îndreaptă către salvare, dar nu sunt bărci destule -orchestra să cânte până la capăt.
Lucrurile ar fi putut continua așa, până la sfârșitul lumii, până la epuizarea rezervelor, până la descompunerea totală, totul și toate în ultima beție. Dar omul este rațional, își taie venele încetul cu încetul, nu epuizează efortul, nu risipește sângele pentru spectacol, o singură barcă ajunge, restul să moară. Felul de-a supraviețui face parte din spectacolul speciei, pentru asta s-au inventat documentarele despre natură, despre animale și plante.
Umanitatea repetă articulat greșelile și oprește brusc prin asta orice detașare, cel ce a creat civilizația trebuie să o suporte, nu este timp de distracție, la muncă toată lumea. Copil fiind, eram înspăimântat de proletarii uniți care mă îndemnau la muncă, astăzi politicienii și afaceriștii ne îndeamnă tot la muncă: pe când noi la pompe, ei fură barca de salvare.
da. cind ceva se repeta trebuie sa ne gindim la...determinism. ldjnar sokski
RăspundețiȘtergereldjnar sokski?
RăspundețiȘtergerenu, ldjnar sokski este aleatoriu. asta a generat programul de intrare. nu mi-ai raspuns la comentariul celalalt....
RăspundețiȘtergerepur și simplu am crezut că te-ai semnat, asta m-a mirat, în rest, nu mai răspund la anonimi... este mai bine și pentru ei!
RăspundețiȘtergerebine, fie ca tine. de azi incolo sunt andromeda.
RăspundețiȘtergereIn afara situatiilor fara iesire, cand numai moartea pune punct dezlantuirii patimilor, aceasta criza, ca de altfel orice criza majora indeparteaza semnificativ luciul fals al ipocriziei si al iluziilor nenumarate, reducandu-l pe fiecare, indiferent de pozitia in sistem, la general-umanul structurant, la dominantele caracteriale.
RăspundețiȘtergereoh, oh, tare comentator!
RăspundețiȘtergeredeci fiica Casiopeiei pot fi și eu!
RăspundețiȘtergereMai lucrează la ID. Poate vine în final Perseus...
Ontelus Dan Gabriel
RăspundețiȘtergerecuvintele acestea îmi sunt cunoscute de vreo patru ani, între timp lucrurile s-au mai schimbat, în rău!
Avand in vedere ca evolutia in rau a lucrurilor poate lua forme pe care nici macar nu ni le putem imagina, gandul exprimat este o palida consolare fata de implacabilul omenesc.
RăspundețiȘtergeren-am inteles nimic, ploua cu andromede, filozofi-lingvisti, spectatori perseici, oho, oho cite se intimpla pe acest blog!
RăspundețiȘtergerela fel de adevarata este ploaia de afara. nu, nu este greseala, poate sa ploua si in casa. Ce-i drept aceasta varianta la noi este mai rara. mai mult ne intilnim cu inundatia datorita "stenozelor" critice ale canalelor, etc, etc
vezi, este asa de simplu. arbori si vase comunicante tulpifere (oare exista acest cuvint in dictionar?).
draga andromeda care inviti la aparitia lui perseu: bolta cereasca este plina de cetacee, pasari si alti pesti....daca vrei sa alegi ceva nu trebuie sa astepti milioane de ani pentru a apare perseu.
RăspundețiȘtergereOntelus Dan Gabriel
RăspundețiȘtergereAnticii greci numeau parcursul vieții o fatalitate (ideea nu-mi aparține), astăzi denumim accidente evenimentele care ne marchează viața.
...„implacabilul” este invenția existențialiștilor, existențialiști la care țin mult.
Ceva ce nu putem placa nicicum :)
RăspundețiȘtergereUn nor, o ceață, o ploaie... o criză, nu putem să ne opunem, nicicum :)
RăspundețiȘtergere