“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Se afișează postările cu eticheta vița de vie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vița de vie. Afișați toate postările
marți, 19 august 2014
Spre
Ce alegem?
Planta spre cer sau insecta plutind în aer, ca-n ser?
Existența ca platitudine există pentru a fi frământată, întortocheată, asemeni unui nor. Zborul norului nu mai interesează pe nimeni.
Atunci când din văzduh cineva ne privește și ne deranjează, noi vedem norul.
El - norul, pleacă și ne lasă cu vița de vie, cu goanga ce traversează orizontalul în timp ce noi vedem verticalul.
Toate țin de educație, de simetrie, de unghiul drept, de lipsa cuiva sau de apartenența la ceva.
Devenim astfel săraci când norul a trecut, vița de vie a dispărut și goanga nu mai este.
A dispărut Bau-Bau!
sâmbătă, 2 noiembrie 2013
N-am fost cules, n-am fost ales
| Rămășițele toamnei |
Umflate de vânt și soare, frunzele viței de vie se pregătesc pentru cădere.
Jos vor fi asemeni unor cadavre contorsionate datorită bombei atomice.
Nici nu trebuie să mă explic.
În toate căderile, felul cum se arată după, este îngrozitor.
Puțini știu că natura dictează în toate.
Cei care nu cred asta, știu că omul face de fapt toate astea.
Cei care nu cred nici asta, dau vina pe Dumnezeu.
Ține de fiecare. Uneori regretăm că nu suntem printre cei aleși.
Ce falsitate.
Să nu te bage nimeni în seamă și prin asta să observi spectacolul lumii, iată pudoarea.
sâmbătă, 20 aprilie 2013
Este vorba despre evantai
Este vorba despre evantai
Apărut spre luna mai.
Este vița-de-vie;
Vinul ce-mi place mie,
Din strugurii ce au să fie.
vineri, 25 mai 2012
De la piatră la plantă
Am înțeles dispoziția fiecăruia de-a dori să aibă un punct de vedere și mai ales o vedere.
N-am înțeles cum se poate asta.
Să vezi și piatra, dar să vezi și planta în același timp, adică privind pe fereastră să-ți dai seama că vezi.
Când se întâmplă asta?
La accidente, la evenimente, la petreceri, atunci fiecare privitor este sigur că este martor, este o piesă principală, un motor, va povesti cu siguranță mai târziu, va pune în mișcare amintirea, va elibera zăgazul.
Altfel în viața de zi cu zi totul este atât de plictisitor în a fi privi ceea ce este în jurul său (tău), piatra ce respiră și frunza ce apare; nesimțit și izbitor de monoton.
Altfel visăm. Un râu ce curge și pe care-l urmezi. I follow rivers.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
