Interviu cu bunicul meu (din partea mamei)

- Bunicule, 

am învățat 

și-am ajuns 

la această vârstă înaintată

fără să-mi amintesc

ceea ce tu mi-ai spus

când aveai vârsta mea.

- Cum putem despărți lumea?
- În orizontal și vertical nepoate.
- Să fie atât de simplu? atunci oblicul ce caută să existe?
- Să fie verticalul bine și orizontalul rău, oblicul este trecerea, este conduita, ar putea fi educația.


- Bunicule, n-am înțeles nimic, dă-mi un exemplu.
- Uită-te la tavan, vezi bârnele orizontale? ele când cad, nu-i bine!
- Bine, și stâlpii casei?
- Stâlpii casei pot să ajungă și oblici (dacă nu chiar rămân în picioare), ceea ce se mai poate îndrepta.


- Atunci oamenii pot fi orizontali sau verticali? căci bunicule, totul se învârte în jurul omului.
- Omul mort este pe năsălie, este orizontal, el ajunge așa din picioare.
- Atunci lumea cum este?
- Lumea se învârte tot timpul și a-i găsi o linie este pierdere de timp...


- Dar eu abia încep să trăiesc în lumea asta...
- În lumea asta tu îți trasezi orizontalul și verticalul, ceea ce pentru ceilalți nu pare același lucru.
- Dar unghiul drept atunci, el de ce există?
- Unghiul drept nepoate este petrecerea, este cotitura, este în final moartea.


- Putem muri în picioare, adică verticali?
- Niciodată, dar putem să inducem verticalitatea...