Exprimarea, ca formă de exteriorizare, are o graniță.
Există în stânga (sau în oglindire în dreapta) - un obstacol liniar de care nu se poate trece.
Nu putem să acuplăm un limbaj trivial, cu exprimarea a ceea ce numim artă.
Sigur că secolele evului mediu ne-au învățat că ceea ce este artă rămâne așa, indiferent de ceea ce episcopul, contele sau regina au evaluat altfel. Chiar și Papa de la Roma a greșit, apropo de Capela Sixtină, și de Pieta, și de David (Florentinul) și de canalele de irigație...
Devine simplu, într-o parte este granița, în cealaltă cutreierăm. În cealaltă întâlnim cuiul (holșurubul), de care ne împiedecăm exact atunci când credem că putem naviga cu pânzele deschise în arie maximă -eram atât de aproape (și de departe) de granița blestemată.
Unul din prietenii mei dă o petrecere. Sunt invitați doar două cupluri, el cu nevastă-sa fiind al treilea cuplu. Toate discuțiile decurg normal, autismul media este OK. La un moment dat când directorul de bancă caută toaleta, căci toată această chermeză are loc în curtea latifundiară a unei case de la periferia unui mare oraș, gazda, cel care dorea un credit preferențial, îl conduce acolo unde trebuie, ca mai apoi să prepare un cocteil exotic pentru doamne.
Când umbreluțele au fost poziționate în buza paharelor, servite reci, împrumutând repede răceala lichidului, tot gazda, tot el, își dădu repede cu părerea:
- Asta-i pentru pițipoance !
Atunci tocmai s-a-ntors directorul cu șlițul dezlegat, șeful de serviciu
tocmai moțăia pe masă, dar s-a trezit repede la auzul pițipoancelor, toate acestea conjugară într-o plecare precipitată, asemeni nectarului înghețat ce o luă la vale.
Personajul nostru nu primi creditul, toate formele birocratice fiind îndeplinite se loviră strict de două semnături, de acele semnături ale celor doi invitați.
În audiență, directorul pomeni de ultimul dialog -nu al lui, mai pomeni de faptul că știa că nevastă-sa este o cățea, dar -cu mare atenție, era cățeaua lui! El nu trebuia să bage din astea. El de fapt s-a prostit cu o glumă.
ce duel?
RăspundețiȘtergerece performanta muncii?
subiectivism?
crestinism?
sau cretinism?
gusati prin lipsa de iod sau...?
Faptul că este caniculă, cod pornocaliu, nu-ți sugerează nici un răspuns?
RăspundețiȘtergereAmicul tău s-a prostit cu o glumă cu risc, o exprimare în exces. Al naibilui cuvânt cu puterea lui de expresie, neluat precum unul măgulitor, cu semnificaţia lui, cu neputerea celor de pe-acolo adunaţi de a desemnifica.
RăspundețiȘtergerelipsa de inspiratie? as! arhipattern relational.aici ai spus adevarul. sau poate mai mult de atit? in sensul ca oricit de stilati am fi intii gindim negativ despre ceilalti si apoi incepem...sa ghirlandam.
RăspundețiȘtergeredar, daca tot veni vorba de ghirlandare, mai bine sa ne gindim la ceva cu totul frumos: domenico ghirlandaio...merita...
Camelia
RăspundețiȘtergereReacțiile pot fi diferite, nu le anticipăm tot timpul așa cum ar trebui.
Să dai cadou unei doamne, un parfum scump!
mensa
RăspundețiȘtergere„Ghirlandaio șopti răgușit:
- Nu-mi vine să cred că un băiat de o vîrstă atît de fragedă poate fi înzestrat cu un asemenea talent. Sînt unele lucruri despre care știi mai mult chiar decît mine, și eu lucrez de peste 30 de ani. Să vii mîine la atelier mai devreme. Poate vom izbuti să facem în așa fel ca lucrurile să devină mai atrăgătoare și pentru tine de azi înainte.
Michelangelo se întoarse acasă, cu fața iradiind de fericire.”
Irving Stone, Agonie și extaz, Meridiane 1971, pag.83 mijloc.
depinde ...st jerome, se intoarce, in ziceri....povestiri de ev mediu...ce-si doreste o femeie? se zice ca raspunsul ar fi: sa stapaneasca barbatul. oho, nasol de tot. ce alege barbatul? viata, se pare.
RăspundețiȘtergere