În față, înainte de, expresia „ad portas” sau pentru cei subtili „ante portas”, desemnează ceea ce poate oricând să se întâmple; porțile să se deschidă, sau să fie dărâmate. La Ierusalim există Poarta Zidită, este ceea ce nu trebuie să se întâmple, Poarta de Aur, sclipirea ce oprește.
Quintus Fabius Maximus a fost generalul care a mutat poarta, astfel că prin înțelepciunea sa a schimbat toată strategia războiului, a fost un Sun Tzu roman, de aceea i s-a spus il temporeggiatore.
Expresia a început așa:
Hannibal, Alpibus superatus (munții Alpi), in Padanam (câmpia Padului) planitiem descendit.
Și s-a sfârșit așa:
Fabius propter suam prudentiam consul creatus est.
http://www.latin.it/versione/3002
Ori cel ce comandă timpul face regia, acela este Zeul.
Deci nu trebuie să ne referim la timp ca la o mișcare ci ca la o așteptare, nicidecum expresia încetățenită il illo tempore nu este cea înțeleaptă.
Mulţumiri, multe, pentru undele în care ne-ai adus, lămuritor.
RăspundețiȘtergereAcum ştiu de ce eşti fericit; eşti înţelept. Şi cred că nici nu trăieşti vreo nelinişte sterilă.
Camelia
RăspundețiȘtergereSunt neliniștit fiind liniștit. Este felul meu de a vedea, cealaltă cu „înțelept” cade.
Fiecare fiinţă e ea cu însăşi pereche neliniştitoare.
RăspundețiȘtergereDa' nu cade partea cu înţelepciunea, pentru că îmi spune ceva că nu mai cazi în toate gropile, decât în cele mari, inevitabile.
Iar asta e înţelepciune.