“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
miercuri, 10 iulie 2013
Dialog à la Hrabal
De zece zile nu mai avem bucătărie (ea există ca un volum, dar nefuncțional).
Mergem și mâncăm prin birturi. Ce nu s-a întâmplat de zece ani și chiar mai mult, se întâmplă acum: la o vârstă minunată de mers cu bicicleta, mâncăm în oraș. Car cu mine, în coșul din față, aparatul de fotografiat. Fac des poze, astăzi vă arăt una.
Măsura dialogului se referă la persoane, la numărul lor. Dialogul cel mai minunat este cel ce cuprinde trei persoane. Astăzi chelnerul a fost atras într-o discuție pe care cu greu o înțelegea, în schimb era foarte atent la ceea ce răspundea interlocutorul, întocmai ca în trafic și întocmai cu prioritatea de dreapta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Chelnerul era solilocviu; nu avea competenţele lingvistice, îi lipsea bietului productivitatea, nu avea capacitatea acelei limbi vorbite de cei doi de a produce enunţuri în limba lor; îi lipseau enunţurile.
RăspundețiȘtergereAsta înseamnă facultatea unui limbaj care îi lipsea chelnerului cu desăvârşire. În schimb, altceva se pare că nu; acel ceva de tine pomenit şi legat de context.
Ce-ai mâncat bun?
Cașcaval pane (cu cartofi prăjiți și salată de varză) plus bere nefiltrată.
RăspundețiȘtergereYummy! :)
RăspundețiȘtergere