“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
miercuri, 3 iulie 2013
Decapare
Moda cărămizii aparente dăinuie din Renaștere, de aceea toate monumentele antice romane ne apar astăzi mult mai valoroase estetic prin aparența lor naturală. Jérôme Carcopino ne explică această prefacere ca ceea ce fiind vizibil, clar și construit, dă adevărul obiectului prin care noi îl percepem, adică toate aceste apaedecte, arce, amfiteatre etc. reușesc să ne învăluie arhitectonic prin atomul; numit cărămidă. Atomul trebuie atunci să se vadă -ceea ce este neadevărat, spune istoricul de mai sus, noi vrem să vedem sub tencuială. Romanii știau să tencuiască, dar se pare că acum ne place și adorăm cărămida aparentă (chiar falsă).
Decaparea zidului, înseamnă să-l aduci la starea sa primară de înălțare. La felul în care el a fost clădit, la foetus, să vedem doar ceea ce rezistă.
După decapare, una din cărămizi, are pe ea semnul infinitului. Semnul este trasat în perioada când ea -cărămida era crudă și nearsă. Actualizăm vârsta zidului la șaizeci de ani sau mai mult. Pe tema asta voi reveni după o noapte de odihnă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Noi vrem să vedem pe sub tencuială"...
RăspundețiȘtergereAşa se întâmplă cu lucrurile, cu fiinţele care trebuie deschipuite pentru a vedea adevărul de ele, pentru că asta sunt, tencuieli sub care se ascunde ceva.
Aşa mi-am legat eu gândurile de ceea ce ai scris tu.
Depinde de cautare si de cautator. Arta se naste acolo unde apare armonia. Armonia se obtine cu sacrificii. Azi, nimeni nu mai vrea sa se sacrifice. Din cauza asta arta este aparenta....caramida aparenta. Ha, ha....deductii adormitoare. Zilele trecute la brasov am intrat ca orice turist intr-un magazin de mobila veche. De departe venea miros de valuri sarate sparte de pereti. Apoi m-am lamurit era mobila veche uitata de corabierii olandezi pe alte lumi. Probabil ca sutele de ani de vint sarat ii epuizasera si atunci s-au gindit sa le refugieze, pe ele pe mobile, sub climatul stepei. Deci, cred ca la brasov erau doar in trecere. Nimeni de la munte nu pare interesat de marea-surogat-mobila sarata.
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereSă decojim fructul pentru a simți savoarea pulpei, mai departe dăm de sâmbure, pe care-l aruncăm.
atmosfera terestra
RăspundețiȘtergereDoresc să plutesc c-o barcă în largul Mării Egee, să simt ceea ce Ulise sigur a simțit; mirosul de apă sărată asemeni unui naufragiat.
Cosul acela de la zicerile mele este un cos de baschet? Si de ce n-apare si la alte ziceri, ex camelia? Cite etaje -mansarde ai primit aprobare? Ai planuit-o demult sau este casa-instant? Pare foarte atractiva pentru ca ai o supercurte. Si apoi mi s-a parut interesanta usa de la intrare. Daca esti un ulise aclimatizat pe tarmul sudic al italiei si impins de ape catre bega...? Adica vreau sa zic ca esti un pitagora modern, exilat intii in lumea exactitatilor artistice dar naufragiat pe un tarm cu apa dulce, si poate mai mult muzical decit pictural....
RăspundețiȘtergereSe numește „plan de urbanism” și ”autorizație de construcție” această aprobare.
RăspundețiȘtergereSus avem doar sală pentru masa de ping-pong.